elocinţă


elocinţă
ELOCÍNŢĂ s.f. v. elocvenţă.
Trimis de LauraGellner, 23.01.2008. Sursa: DEX '98

elocínţă s. f., g.-d. art. elocínţei
Trimis de siveco, 09.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

ELOCÍNŢĂ s.f. Elocvenţă. [cf. lat. eloquentia].
Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN

ELOCÍNŢĂ s. f. elocvenţă. (< lat. eloquentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • elocvenţă — ELOCVÉNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător. ♦ Expresivitate. [var.: (înv.) elocínţă s.f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia. Trimis de the catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ELOCVÉNŢĂ s. 1. v …   Dicționar Român

  • Vasile Urechea Alexandrescu — en 1890 …   Wikipédia en Français

  • cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt …   Dicționar Român

  • elocuent — ELOCUÉNT, Ă adj. v. elocvent. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  elocuént ( tă), adj. – Convingător, grăitor. – var. elocvent. lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. var. se datorează pronunţării …   Dicționar Român

  • facondă — FACÓNDĂ s.f. (Franţuzism) Uşurinţă de a vorbi; elocinţă. – Din fr. faconde. cf. lat. f a c u n d i a . Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX 98  FACÓNDĂ s.f. (Franţuzism) Uşurinţă de a vorbi; limbuţie, vorbărie. [< fr. faconde, cf …   Dicționar Român