elucubraţie

ELUCUBRÁŢIE, elucubraţii, s.f. Combinaţie haotică de elemente absurde; aberaţie. ♦ Divagaţie. [var.: elucubraţíune s.f.] – Din fr. élucubration.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ELUCUBRÁŢIE s. v. absurditate.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



elucubráţie s. f. (sil. -bra-ţi-e), art. elucubráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. elucubráţiei; pl. elucubráţii, art. elucubráţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ELUCUBRÁŢI//E elucubraţiei f. mai ales la pl. Combinaţie de idei haotice şi absurde. [G.-D. elucubraţiei] /<fr. élucubration, lat. elucubratio, elucubraţieonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ELUCUBRÁŢIE s.f. 1. (Rar) Lucrare compusă, cu multă osteneală şi multă răbdare, lucrând ziua şi noaptea. 2. (peior.) Combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie. [gen. -iei, var. elucubraţiune s.f. / < lat. elucubratio, cf. fr. élucubration].

Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN



ELUCUBRÁŢIE s. f. 1. lucrare compusă cu multă osteneală şi răbdare, lucrând ziua şi noaptea. 2. (peior.) combinaţie, lucrare haotică şi greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberaţie. (< fr. élucubration, lat. elucubratio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN