ameninţa


ameninţa
AMENINŢÁ, améninţ, vb. I. tranz. 1. A arăta intenţia de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obţine ceva de la el). 2. A face un gest de ameninţare. 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata să..., a fi pe punctul de a... 5. (Rar) A anunţa, a vesti, a prevesti ceva rău, primejdios. – lat. *amminaciare (< minaciae "ameninţări").
Trimis de ana_zecheru, 09.04.2003. Sursa: DEX '98

AMENINŢÁ vb. 1. (prin Transilv.) a mănânţăla. (L-a ameninţa cu degetul.) 2. a pândi, (fig.) a paşte. (Îl ameninţa o mare primejdie.) 3. a periclita, a primejdui. (Această situaţie îi ameninţa viaţa.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ameninţá vb., ind. prez. 1 sg. améninţ, 3 sg. şi pl. améninţă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A AMENINŢÁ améninţ tranz. 1) (fiinţe) A speria cu o pedeapsă printr-o vorbă sau printr-un gest (pentru a intimida sau pentru a obţine ceva). 2) A avertiza cu un gest asupra eventualelor consecinţe. 3) A pune în primejdie; a face să fie în primejdie. 4) A fi gata să...; a fi pe punctul de... 5) înv. A semnaliza prin sine însuşi; a prevesti. /<lat. amminaciare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ameninţá (ameninţát, ameninţát), vb. – A arăta intenţia de a face rău cuiva. – var. (a)meni(n)ţa, (a)meli(n)ţa (înv.) La. *ammῑnaciāre, de la minaciae "ameninţare" (Puşcariu 77; DAR; REW 5584); cf. it. minacciare (sicil. amminazzari), prov., cat. menassar, fr. menacer, sp. amenazar, port. ameaçar. După Philippide, Principii, 98, din lat. minitor "a ameninţa". Der. ameninţător, adj. (care ameninţă); ameninţătură, s.f. (ameninţare).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ameninţá — vb., ind. prez. 1 sg. améninţ, 3 sg. şi pl. améninţã …   Romanian orthography

  • paşte — PAŞTE1, pasc, vb. III. 1. intranz. şi tranz. (Despre vite; la pers. 3). A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. ♦ tranz. fig. A întreţine, a cultiva, a dezvolta stări sufleteşti etc. 2. tranz. (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1),… …   Dicționar Român

  • ameninţător — AMENINŢĂTÓR, OÁRE, ameninţători, oare, adj. (Adesea adverbial) Care ameninţă, care sperie, care îngrozeşte. – Ameninţa + suf. ător. Trimis de ana zecheru, 15.02.2009. Sursa: DEX 98  AMENINŢĂTÓR adj. 1. (înv. şi reg.) sperios. (Striga cu glas… …   Dicționar Român

  • plana — PLANÁ1, planez, vb. I. intranz. 1. (Despre păsări) A pluti sau a se menţine în aer cu aripile întinse, aproape nemişcate. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu… …   Dicționar Român

  • Letea Forest — Infobox Protected area name = Letea Forest iucn category = caption = base width = locator x = locator y = location = Danube Delta Biosphere Reserve Romania nearest city = lat degrees= |lat minutes= |lat seconds= |lat direction= long degrees=… …   Wikipedia

  • Miley Save Fuzzy — is a website in which an anonymous Miley Cyrus fan threatened to kill and eat their pet cat unless she returns to Twitter.[1][2][3][4][5][6] Miley Cyrus …   Wikipedia

  • ameliţa — ameliţá ( ţéz, át), vb. – (înv.) A menţiona, a indica, a aminti. Este cuvînt care apare numai la vechii cronicari din sec. XVII şi XVIII, şi care nu pare să fi avut circulaţie pop. De aceea, credem că este o reproduce fidelă artificială a ngr.… …   Dicționar Român

  • ameninţare — AMENINŢÁRE, ameninţări, s.f. Acţiunea de a ameninţa şi rezultatul ei. ♦ Primejdie, pericol. – v. ameninţa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AMENINŢÁRE s. 1. (înv.) îngrozire. (ameninţare cuiva cu moartea.) 2. v. primejduire. 3.… …   Dicționar Român

  • cominatoriu — COMINATÓRIU, IE, cominatorii, adj. (Despre o măsură luată de un organ de justiţie) Care constrânge o persoană la comiterea sau la abţinerea de la săvârşirea unui fapt. ♢ Daune cominatorii = sumă de bani ce urmează a se plăti periodic de către o… …   Dicționar Român

  • groază — GROÁZĂ s.f. 1. Emoţie puternică şi violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc. ♦ (concr.) Persoană sau lucru care îngrozeşte. 2. fig. (În sintagma) O groază (de...) = o mulţime, o cantitate mare (de...). –… …   Dicționar Român