amenitate


amenitate
AMENITÁTE s.f. (Franţuzism) Atitudine binevoitoare, amabilitate, politeţe. – După fr. aménité, lat. amoenitas, -atis.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

amenitáte s. f., g.-d. art. amenităţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AMENITÁTE s.f. (Rar) Atitudine binevoitoare; amabilitate, politeţe. [cf. fr. aménité, lat. amoenitas – blândeţe].
Trimis de LauraGellner, 04.02.2006. Sursa: DN

AMENITÁTE s. f. atitudine binevoitoare; amabilitate, politeţe. (< fr. aménité, lat. amoenitas)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.