amentiv


amentiv
amentív adj. m., pl. amentívi; f. sg. amentívă, pl. amentíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AMENTÍV, -Ă adj. stare amentivă = stare confuzională a conştiinţei. (cf. it. amente, dement)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.