enervare


enervare
ENERVÁRE, enervări, s.f. Acţiunea de a (se) enerva şi rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin nelinişte, nerăbdare, agitaţie, iritare, înfuriere. – v. enerva.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ENERVÁRE s. 1. agasare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărâre. (enervare cuiva cu tot felul de fleacuri.) 2. v. nervozitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

enerváre s. f., g.-d. art. enervării; pl. enervări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ENERV//ÁRE enervareări f. 1) v. A ENERVA şi A SE ENERVA. 2) Tensiune nervoasă manifestată prin nelinişte; agitaţie; nerăbdare. /v. a enerva
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ENERVÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) enerva şi rezultatul ei; iritare, înfuriere. 2. (med.) Enervaţie. [< enerva].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • enervare — index disable Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • enervare — e·ner·và·re v.tr., v.intr. (io enèrvo) 1. v.tr. TS med. asportare i nervi di un organo 2. v.tr. OB snervare, indebolire | v.intr. (essere) indebolirsi {{line}} {{/line}} DATA: 1Є metà XIV sec. ETIMO: dal lat. enĕrvāre, v. anche nervo …   Dizionario italiano

  • énerver — [ enɛrve ] v. tr. <conjug. : 1> • déb. XIIIe; lat. enervare « couper les nerfs » 1 ♦ Vx ou littér. Priver de nerf, de toute énergie. ⇒ affaiblir, amollir . « un corps que le luxe et les arts avaient énervé » (Rousseau). « Les lois ou les… …   Encyclopédie Universelle

  • nervozitate — NERVOZITÁTE s.f. Stare de enervare, de încordare nervoasă; iritare, surescitare; p. ext. nerăbdare. ♢ loc. adv. Cu nervozitate = a) în mod nervos, crispat; b) cu nerăbdare, precipitat. – Din fr. nervosité. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • bufeu — BUFÉU, bufeuri, s.n. Răbufnire subită, puternică şi trecătoare de febră, puls accelerat, palpitaţii, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mişcare bruscă şi trecătoare, acces, răbufnire.… …   Dicționar Român

  • enervar — (Del lat. enervare.) ► verbo transitivo/ pronominal 1 Quitar las fuerzas a una persona: ■ el exceso de calor lo enervó en extremo. SINÓNIMO debilitar ANTÓNIMO fortalecer 2 Quitar fuerza o importancia a las razones o las argumentaciones: ■ enervó… …   Enciclopedia Universal

  • iritare — IRITÁRE, iritări, s.f. Acţiunea de a (se) irita şi rezultatul ei; enervare, iritaţie. – v. irita. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IRITÁRE s. 1. v. inflamare. 2. v. enervare. 3. v. ner vozitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • énervation — [ enɛrvasjɔ̃ ] n. f. • 1401; lat. enervatio 1 ♦ Vx Affaiblissement. 2 ♦ (1771) Supplice qui consistait à brûler les tendons (nerfs) des jarrets et des genoux. ♢ Chir. Ablation ou section d un nerf, d un groupe de nerfs. ⇒ dénervation. ●… …   Encyclopédie Universelle

  • enervieren — brechen; entnerven; zermürben; ermüden; entkräften; kleinkriegen (umgangssprachlich) * * * ener|vie|ren 〈[ vi: ] V. tr.; hat〉 1. jmdn. enervieren jmds. Nerven erschöpfen 2. 〈Med.〉 etwas enervieren den Nerv, die Nerven operat …   Universal-Lexikon

  • agitaţie — AGITÁŢIE, agitaţii, s.f. 1. Mişcare intensă încoace şi încolo de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de nelinişte excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mişcări grăbite şi dezordonate). 3. (Şi în sintagma agitaţie politică)… …   Dicționar Român