amestecătură


amestecătură
AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s.f. 1. Produs al amestecării; amestec (1). 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de fiinţe; formaţie lipsită de unitate; amestec (2). – Amesteca + suf. -ătură.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AMESTECĂTÚRĂ s. încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mişmaş, talmeş-balmeş. (Era o amestecătură de nedescris.)
Trimis de siveco, 28.06.2006. Sursa: Sinonime

amestecătúră s. f., g.-d. art. amestecătúrii; pl. amestecătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AMESTECĂTÚR//Ă amestecăturăi f. Îngrămădire de lucruri sau de fiinţe în neorânduială. /a amesteca + suf. amestecăturăătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • mişmaş — MIŞMÁŞ, mişmaşuri, s.n. (fam.) 1. Amestec de elemente eterogene; spec. amestec de băuturi. 2. Afacere necinstită, bazată pe înşelătorie; învârteală. – Din germ. Mischmasch. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98  MIŞMÁŞ s. v.… …   Dicționar Român

  • amestec — AMÉSTEC, amestecuri, s.n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură (1), combinaţie, mixtură. ♦ (chim.) Produs obţinut prin punerea laolaltă a mai multor substanţe care îşi păstrează proprietăţile… …   Dicționar Român

  • mixtură — MIXTÚRĂ, mixturi, s.f. 1. (livr., depr.) Amestec de elemente eterogene; amestecătură. 2. Substanţă, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substanţe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. 3. (muz.) Sunet deosebit… …   Dicționar Român

  • bălmăjeală — BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s.f. Faptul de a bălmăji; amestecătură, încurcătură, zăpăceală. – Bălmăji + suf. eală. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BĂLMĂJEÁLĂ s. v. amestecătură, încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură. Trimis de… …   Dicționar Român

  • fiş — (tipogr.) s. n., pl. fíşuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  FIŞ fişuri n. poligr. Amestec de caractere tipografice. /<germ. Fisch Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  FIŞ s.n …   Dicționar Român

  • potpuriu — POTPURÍU, potpuriuri, s.n. Suită muzicală formată din fragmente cu caracter asemănător din opere, operete etc. sau din mai multe melodii ori cântece, grupate fără o legătură strânsă între ele. ♦ fig. Amestecătură, vălmăşag. [var.: potpurí s.n.] – …   Dicționar Român

  • încurcătură — ÎNCURCĂTÚRĂ, încurcături, s.f. 1. Amestecătură, încâlcire de fire, de aţă etc. ♢ Încurcătură de maţe = ocluziune intestinală. 2. Situaţie complicată, neplăcută; bucluc ♦ Confuzie. ♢ expr. A pune (pe cineva) în încurcătură = a pune pe cineva într… …   Dicționar Român

  • Rumäne/Rumänien (Etymologie) — Der rumänische Begriff România (Rumänien) kommt vom rumänischen Român (Rumäne), der seinerseits eine Ableitung des lateinischen romanus (Römer, römisch) darstellt.[1] Inhaltsverzeichnis 1 Etymologie des Ethnonymes Rumäne ( român ) 2 Etymologie… …   Deutsch Wikipedia

  • Etymologie der Begriffe „Rumänien“ und „Rumäne“ — Der rumänische Begriff România (Rumänien) kommt vom rumänischen Român (Rumäne), was seinerseits eine Fortsetzung des lateinischen romanus (Römer, römisch) darstellt.[1] Inhaltsverzeichnis 1 Etymologie des Ethnonyms „Rumäne“ („român“) …   Deutsch Wikipedia

  • amalgam — AMALGÁM, amalgame, s.n. 1. Aliaj de mercur cu alt metal. 2. fig. Amestec de elemente disparate; talmeş balmeş. – Din fr. amalgame, lat. amalgama. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  amalgám s. n., pl. amalgáme Trimis …   Dicționar Român