ameţitor


ameţitor
AMEŢITÓR, -OÁRE, ameţitori, -oare, adj. Care provoacă ameţeală. – Ameţi + suf. -itor.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AMEŢITÓR adj. 1. (înv.) vârtejitor, vârtejos. (Senzaţie ameţitoroare.) 2. năucitor, uimitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ameţitor.) 3. tulburător, (fig.) îmbătător. (Miresme ameţitoroare.) 4. v. vertiginos.
Trimis de siveco, 15.10.2007. Sursa: Sinonime

ameţitór adj. m., pl. ameţitóri; f. sg. şi pl. ameţitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AMEŢIT//ÓR ameţitoroáre (ameţitoróri, ameţitoroáre) Care provoacă ameţeală. Succes ameţitor. /a ameţi + suf. ameţitoritor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • zăpăcitor — ZĂPĂCITÓR, OÁRE, zăpăcitori, oare, adj. Care zăpăceşte; ameţitor, uluitor. – Zăpăci + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZĂPĂCITÓR adj. v. ameţitor, năucitor, uimitor, uluitor. Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • îmbătător — ÎMBĂTĂTÓR, OÁRE, îmbătători, oare, adj. 1. (Rar; despre băuturi alcoolice) Care îmbată. ♦ (Curent; despre arome, miresme) Care ameţeşte, care tulbură mintea; ameţitor. 2. fig. Care farmecă, încântă; deosebit de plăcut; încântător. – Îmbăta + suf …   Dicționar Român

  • ameţi — AMEŢÍ, ameţesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de ameţeală; fig. a (se) zăpăci. 2. refl. şi tranz. A (se) îmbăta (uşor). – Probabil lat. *ammattire (< mattus beat ). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • beat — BEAT1, adj. invar. 1. Care aparţine beatnicilor, specific beatnicilor. 2. Care aparţine unui stil distinct în rockul modern (şi în jaz). [pr.: bit] – cuv. engl. Trimis de cata, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  BEÁT2, Ă, beţi, te, adj. 1. Care este în… …   Dicționar Român

  • nebun — NEBÚN, Ă, nebuni, e, adj., subst. I. 1. adj., s.m. şi f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ♢ expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a i plăcea foarte mult cineva sau… …   Dicționar Român

  • năuceşte — năucéşte adj. (înv.) ca un năuc; prosteşte; în chip ameţitor, uluitor. Trimis de blaurb, 26.07.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • năucitor — NĂUCITÓR, OÁRE, năucitori, oare, adj. Care năuceşte sau poate năuci. [pr.: nă u ] – Năuci + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NĂUCITÓR adj. 1. v. uimitor. 2. v. ameţitor. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • precipitat — PRECIPITÁT1, precipitate, s.n. Substanţă solidă care se separă dintr o soluţie prin precipitare. – Din fr. précipité. Trimis de ana zecheru, 07.04.2004. Sursa: DEX 98  PRECIPITÁT2, Ă, precipitaţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce… …   Dicționar Român

  • tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… …   Dicționar Român

  • toropitor — TOROPITÓR, OÁRE, toropitori, oare, adj. Care toropeşte; moleşitor, ameţitor. – Toropi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TOROPITÓR adj. moleşitor. (O căldură toropitor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român