epicoriu

epicoriu
epicóriu adj. m. (sil. -riu), f. epicórie (sil. -ri-e-); pl. m. şi f. epicórii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EPICÓRIU, -IE adj. (Liv.) Indigen; nativ. [pron. -riu. / < it. epicorio, cf. gr. epichorios].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

EPICÓRIU, -IE adj. indigen; nativ. (< it. epicorio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”