epifonem

EPIFONÉM, epifoneme, s.n. Exclamaţie sentenţioasă prin care se termină un discurs, o povestire. – Din fr. épiphonème.

Trimis de viomih, 10.05.2004. Sursa: DEX '98



epifoném s. n., pl. epifonéme

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EPIFONÉM s.n. Exclamaţie sentenţioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. [< fr. épiphonème, cf. gr. epi – peste, phonein – a vorbi].

Trimis de LauraGellner, 31.05.2006. Sursa: DN



EPIFONÉM s. n. exclamaţie sentenţioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. (< fr. épiphonème)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN