episcop

episcop
EPÍSCOP1 (EPISCÓP), episcopi, s.m. Grad înalt în ierarhia bisericească creştină, imediat inferior mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (şi conduce o eparhie). – Din ngr. epískopos, lat. episcopus.
Trimis de thiess, 07.08.2003. Sursa: DEX '98

EPISCÓP2, episcoape, s.n. Aparat care serveşte la proiecţia figurilor de pe cărţi, de pe fotografii sau de pe alte obiecte netransparente. ♦ Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. – Din germ. Episkop.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

EPÍSCOP s. (bis.) (Transilv. şi Ban.) pişpec, (înv.) vlădică.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

epíscop (persoană) s. m., pl. epíscopi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

episcóp (aparat) s. n. (sil. mf. -scop), pl. episcoápe
Trimis de siveco, 13.12.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

EPÍSCOP episcopi m. (folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Slujitor al cultului cu grad inferior celui de mitropolit. 2) Conducător al unei eparhii. [Sil. e-pis-cop] /<ngr. episckopos, lat. episcopus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EPISC//ÓP episcopoápe n. 1) Aparat optic pentru proiectarea pe un ecran a obiectelor opace. 2) Dispozitiv optic folosit la tancuri pentru a face observări în câmpul de luptă. [Sil. e-pi-scop] /<germ. Episkop
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EPISCÓP s.n. Aparat de proiecţie a obiectelor opace prin reflexie. ♦ (mil.) Dispozitiv optic folosit la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin ferestrele de observare. [< germ. Episkop, fr. épiscope, cf. gr. epi – deasupra, skopein – a privi].
Trimis de LauraGellner, 31.05.2006. Sursa: DN

epíscóp (-pi), s.m. – Grad înalt în ierarhia bisericească, imediat inferior mitropolitului; persoană care are acest grad. De la începuturile organizării bisericii rom., a fost ales şi confirmat de mitropolit, cu acceptul Domnului. – Mr. episcop. ngr. ἐπίσϰοπος (Murnu 12). – Der. arhiepiscop, s.m., din ngr. ἀρχιεπίσϰοπος; episcopal (var. episcopesc), adj.; episcopie, s.f.
Trimis de blaurb, 25.08.2007. Sursa: DER

EPISCÓP s. n. 1. aparat de proiecţie prin reflexie a obiectelor opace. 2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin feres-trele de observare. (< germ. Episkop, fr. épiscope)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • epíscop — s. m., pl. epíscopi …   Romanian orthography

  • episcóp — s. n. (sil. mf. scop), pl. episcoápe …   Romanian orthography

  • EPISCOP — episcopus …   Abbreviations in Latin Inscriptions

  • ZENORUM Episcop — Pasinici meminit Socrates …   Hofmann J. Lexicon universale

  • episcopat — EPISCOPÁT, episcopate, s.n. Rangul, demnitatea, funcţia de episcop1; timpul cât este în funcţie un episcop1; episcopie. – Din fr. épiscopat, lat. episcopatus. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EPISCOPÁT s. v. episcopie. Trimis… …   Dicționar Român

  • catedrală — CATEDRÁLĂ, catedrale, s.f. Biserică (mare) în care serviciul religios este oficiat, de obicei, de un (arhi)episcop. – Din fr. [église] cathédrale, lat. cathedralis. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CATEDRÁLĂ s. (bis.) (reg.)… …   Dicționar Român

  • vicar — VICÁR, vicari, s.m. Preot sau episcop care ţine locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Din fr. vicaire, lat. vicarius. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  vicár s. m., pl. vicári Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • ANSHELMUS — Episcopus Cantuariensis A. C. 1064. Potestate uxores ducendi Presbyteris concessâ a Vilhelmo Conquestore, Londini synodum convocavit, Sacerdotesque uxores ducere prohibuit, etsi multa testarentur, locô coniugii prohibiti, in tota Anglia,… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • PATRICII Franciae — côdem fere quô apud Byzantinos, gradu in Regno hoc memorantur. Lex Ripuar. tit. 50. §. 1. Si quis testes ad mallum ante Centenarium vel Comitem, seu ante Ducem Patricium vel Regem necesse habuerit, ut donent testimonium. etc. Ubi Patricius Duci… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • confirmaţie — CONFIRMÁŢIE, confirmaţii, s.f. (La catolici) Ritual oficiat, de obicei, de episcop, menit să întărească, la copiii trecuţi de şapte ani, harul primit prin botez. – Din fr. confirmation. Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX 98  confirmáţie s …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”