eroare

eroare
EROÁRE, erori, s.f. 1. Cunoştinţă, idee, părere, opinie greşită; ceea ce e greşit; greşeală. ♢ expr. A induce (pe cineva) în eroare = a înşela, a amăgi. 2. Falsă reprezentare asupra unei situaţii de fapt ori asupra existenţei unui act normativ. ♢ Eroare juridică = greşită stabilire a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronunţarea unei condamnări nedrepte. 3. Diferenţa dintre valoarea reală a unei mărimi şi valoarea calculată a acestei mărimi. – Din fr. erreur, lat. error, -oris.
Trimis de RACAI, 25.03.2006. Sursa: DEX '98

Eroare ≠ adevăr
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

EROÁRE s. 1. v. greşeală. 2. v. gafă. 3. v. vină.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

eroáre s. f., g.-d. art. erórii; pl. eróri
Trimis de siveco, 11.12.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

EROÁRE eróri f. Încălcare inconştientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; greşeală; rătăcire; aberaţie. ♢ A induce (pe cineva) în eroare a înşela (pe cineva); a amăgi. [G.-D. erorii] /<fr. erreur, lat. error, eroareoris
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EROÁRE s.f. 1. Greşeală, lipsă de concordanţă între percepţiile noastre şi realitatea obiectivă. ♢ A induce (pe cineva) în eroare = a amăgi, a înşela. 2. Diferenţa dintre valoarea unei mărimi şi valoarea măsurată a acestei mărimi. [gen. -orii. / cf. fr. erreur, it. errore, lat. error].
Trimis de LauraGellner, 09.06.2006. Sursa: DN

eroáre (eróri), s.f. – Greşeală. lat. errorem (sec. XIX). – Der. eronat, adj., din fr. erroné.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

EROÁRE s. f. 1. lipsă de concordanţă între percepţii şi realitatea obiectivă; cunoştinţă falsă, denaturată; greşeală. o a induce (pe cineva) în eroare = a amăgi, a înşela. 2. (jur.) reprezentare greşită asupra unei situaţii de fapt, ori asupra existenţei unui act normativ. 3. diferenţa dintre valoarea măsurată şi cea reală a unei mărimi. (< fr. erreur, lat. error)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • eroáre — s. f., g. d. art. erórii; pl. eróri …   Romanian orthography

  • induce — INDÚCE, indúc, vb. III. tranz. 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. ♢ expr. A induce în eroare = a înşela, a amăgi. ♦ (log.) A face un raţionament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin inducţie electromagnetică. [part.… …   Dicționar Român

  • anacronism — ANACRONÍSM, anacronisme, s.n. Nepotrivire sau confuzie între fapte, evenimente etc. şi epoca în care sunt plasate; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă. ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme.… …   Dicționar Român

  • cacealma — CACEALMÁ, cacealmale, s.f. (La jocul de cărţi) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi laşi impresia că ai cărţi mai bune decât ale lui. ♦ p. gener. Păcăleală, înşelăciune. – Din tc. kaçirma Trimis de viorelgrosu, 26.01.2003. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • erezie — EREZÍE, erezii, s.f. 1. Doctrină sau credinţă religioasă care ia naştere în sânul unei biserici, abătându se de la dogmele consacrate şi care este condamnată de biserica respectivă. 2. fig. greşeală, eroare, rătăcire. – Din fr. hérésie, lat.… …   Dicționar Român

  • greşeală — GREŞEÁLĂ, greşeli, s.f. Faptă, acţiune etc. care constituie o abatere (conştientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (şi care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în …   Dicționar Român

  • metacronism — METACRONÍSM, metacronisme, s.n. Eroare de dată prin postdatare. – Din fr. métachronisme. Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX 98  metacronísm s. n., pl. metacronísme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • paralogism — PARALOGÍSM, paralogisme, s.n. Raţionament fals făcut din neştiinţă, fără intenţia de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme. Trimis de laurap, 26.11.2002. Sursa: DEX 98  paralogísm s. n., pl. paralogísme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • rătăcire — RĂTĂCÍRE, rătăciri, s.f. Faptul de a (se) rătăci. ♦ fig. Întunecare a minţii, pierdere a facultăţilor mintale; nebunie. ♦ fig. Greşeală, eroare. – v. rătăci. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂTĂCÍRE s. 1. v. hoinăreală. *2.… …   Dicționar Român

  • sofism — SOFÍSM, sofisme, s.n. Silogism sau raţionament corect din punct de vedere formal, dar greşit din punct de vedere al conţinutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesenţiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”