escaladă — ESCALÁDĂ, escalade, s.f. Escaladare; suire, căţărare; ascensiune. ♦ fig. Extindere treptată a unei acţiuni, a unui conflict etc.; escaladare. – Din fr. escalade. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 escaládă s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
ramonaj — ramonáj s. n., pl. ramonáje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic RAMONÁJ s.n. (Alpinism) Escaladare prin interiorul unei formaţii stâncoase. [< fr. ramonage]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN RAMONÁJ s. n … Dicționar Român
suire — SUÍRE, suiri, s.f. Acţiunea de a (se) sui şi rezultatul ei; suit (1). ♢ Suire pe tron = preluare a domniei (de către un monarh). – v. sui. Trimis de rain drop, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Suire ≠ coborâre Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
suiş — SUÍŞ, suişuri, s.n. 1. Suire, urcare, suit (1). 2. Loc pieziş care urcă; urcuş, povârniş, pantă, coastă. ♦ Porţiune dintr un drum care urcă. – Sui + suf. iş. Trimis de rain drop, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Suiş ≠ coborâş Trimis de siveco,… … Dicționar Român
sărire — SĂRÍRE s. 1. v. escaladare. 2. v. sărit. 3. v. omitere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sărit — SĂRÍT1 s.n. Acţiunea de a sări; săritură. – v. sări. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂRÍT2, Ă, săriţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. (fam.) Smintit, ţicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) … Dicționar Român
trecere — TRÉCERE, treceri, s.f. 1. Faptul de a (se) trece. ♢ loc. adv. În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv. ♦ (concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (concr.) Construcţie amenajată într un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste… … Dicționar Român
urcare — URCÁRE, urcări, s.f. Acţiunea de a (se) urca şi rezultatul ei; urcat1. – v. urca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Urcare ≠ coborâre Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime URCÁRE s. 1. v. escaladare. 2. v. ridicare. 3 … Dicționar Român
