etichetă


etichetă
ETICHÉTĂ, etichete, s.f. 1. Bucată de hârtie, de carton etc. care se aplică sau se leagă de pachete, sticle etc. şi pe care se indică conţinutul, preţul, posesorul, destinaţia etc. 2. fig. Titlu, nume, calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva, ascunzând natura adevărată. 3. fig. Norme de comportare riguros stabilite la curţile monarhilor, în relaţiile dintre diplomaţi etc.; p. ext. reguli convenţionale de comportare (politicoasă), întrebuinţate în relaţiile dintre membrii unei clase, ai unei societăţi etc. – Din fr. étiquette.
Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98

ETICHÉTĂ s. v. ceremonial.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

etichétă s. f., pl. etichéte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ETICHÉT//Ă etichetăe f. 1) Bucată de hârtie, de carton sau de alt material, care se lipeşte pe articole (sticlă, borcane, pachete etc.) pentru a le indica conţinutul, destinaţia, preţul, precum şi alte informaţii necesare. 2) fig. depr. Calitate, titlu sub care se prezintă sau figurează cineva. 3) Ceremonial obişnuit în relaţiile diplomatice sau cu ocazia unor acte solemne; protocol. 4) Totalitate a normelor de conduită în societate. [G.-D. etichetei] /<fr. étiquette
Trimis de siveco, 30.08.2008. Sursa: NODEX

ETICHÉTĂ s.f. I. 1. Bucăţică de hârtie, de carton etc. care se aplică pe un obiect şi pe care se indică conţinutul, destinaţia etc. 2. (fig.) Titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva. 3. (mat.) Şir de caractere alcătuit după anumite convenţii ce indică instrucţiuni în programul unui calculator; marcă1 (5) [în DN]. II. Ceremonialul uzual al curţilor monarhilor, în relaţiile diplomatice etc. ♦ Reguli, norme de purtare, norme de politeţe. [< fr. étiquette].
Trimis de LauraGellner, 11.06.2006. Sursa: DN

etichétă (etichéte), s.f.1. Bucată de hîrtie care se aplică pe pachete, sticle etc. pentru a indica posesorul, conţinutul etc. – 2. Protocol, ceremonial. fr. étiquette. – Der. eticheta, vb. (a pune etichete; a clasifica), din fr. étiqueter.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

ETICHÉTĂ s. f. I. 1. bucată mică (de hârtie) care se aplică pe un obiect şi pe care se indică conţinutul, destinaţia etc. 2. (fig.) titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva. 3. (inform.) semn sau ansamblu de semne pentru a identifica o anumită instrucţiune în programul unui calculator; marcă1 (5). II. ceremonial uzual al curţilor monarhilor, în relaţiile diplomatice etc. ♢ reguli, norme de purtare în raporturile dintre persoane de familie nobilă; norme de politeţe. (< fr. étiquette)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • eticheta — ETICHETÁ, etichetez, vb. I. tranz. 1. A aplica o etichetă pe un obiect. 2. fig. A califica pe cineva sau ceva aşa cum se cuvine sau cum crede că se cuvine. – Din fr. étiqueter. Trimis de LauraGellner, 14.06.2004. Sursa: DEX 98  ETICHETÁ vb. v.… …   Dicționar Român

  • etichetá — vb., ind. prez. 1 sg. etichetéz, 3 sg. şi pl. eticheteázã …   Romanian orthography

  • etichétã — s. f., pl. etichéte …   Romanian orthography

  • etichetare — ETICHETÁRE, etichetări, s.f. Acţiunea de a eticheta şi rezultatul ei. – v. eticheta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ETICHETÁRE s. v. calificare, numire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  etichetáre s. f., g. d.… …   Dicționar Român

  • ceremonie — CEREMONÍE, ceremonii, s.f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obişnuite la solemnităţi; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfăşurarea unei… …   Dicționar Român

  • curtoazie — CURTOAZÍE, curtoazii, s.f. Politeţe (exagerată); amabilitate, complezenţă, curtenie; etichetă. – Din fr. courtoisie. Trimis de ionel bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98  Curtoazie ≠ bruscheţe Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CURTOAZÍE …   Dicționar Român

  • califica — CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. refl. şi tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însuşirea unor cunoştinţe şi deprinderi de specialitate (împreună cu recunoaşterea oficială a acestei pregătiri). 2. refl. A… …   Dicționar Român

  • ceremonial — CEREMONIÁL, ceremoniale, s.n. Totalitatea regulilor sau a formulelor de etichetă întrebuinţate la o anumită ceremonie. ♦ (Adjectival; rar) Ceremonios. [pr.: ni al. – pl. şi: ceremonialuri]. Din fr. cérémonial, lat. caerimonialis. Trimis de… …   Dicționar Român

  • etichetat — ETICHETÁT, Ă, etichetaţi, te, adj. Prevăzut cu o etichetă. – v. eticheta. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • formalitate — FORMALITÁTE, formalităţi, s.f. Condiţie de formă impusă de o dispoziţie legală pentru îndeplinirea şi valabilitatea unui act juridic. ♦ Cerinţă impusă de regulile de politeţe. – Din fr. formalité. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român


We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.