eufoniu

EUFÓNIU, eufonii, s.n. Instrument muzical de alamă, folosit, de obicei, la acompaniament. [pr.: e-u-] – Din it. eufonio.

Trimis de bogdang, 25.04.2004. Sursa: DEX '98



eufóniu s. n. (sil. e-u-) [-niu pron -niu], art. eufóniul; pl. eufónii, art. eufóniile (sil. -ni-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EUFÓNIU n. Instrument muzical de alamă, folosit la acompaniament. /<it. eufonio

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



EUFÓNIU s.n. Instrument muzical de alamă folosit de obicei la acompaniament. ♦ Registru de orgă asemănător clarinetului. [pron. -niu. / < it. eufonio].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



EUFÓNIU s. n. instrument muzical de suflat din alamă, folosit în fanfară, cu registru corespunzător vocii de bariton. (< it. eufonio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN