evicţiune

EVICŢIÚNE, evicţiuni, s.f. (jur.) Pierdere a posesiunii unui bun (imobil) ca urmare a exercitării de către o altă persoană a dreptului său asupra aceluiaşi bun. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. éviction, lat. evictio, -onis.

Trimis de baron, 05.06.2007. Sursa: DEX '98



evicţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. evicţiúnii; pl. evicţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EVICŢIÚN//E -i f. Privare de un lucru obţinut legal ca urmare a unei sentinţe sau a exercitării de către altcineva a dreptului său în privinţa aceluiaşi lucru. /< fr. éviction, lat. evictio, evicţiuneonis

Trimis de siveco, 04.06.2006. Sursa: NODEX



EVICŢIÚNE s.f. (jur.) Deposedare de un lucru obţinut legal, suferită în urma unei sentinţe sau a unui drept exercitat într-un anumit fel de cineva. [pron. -ţi-u-. / cf. fr. éviction, lat. evictio].

Trimis de LauraGellner, 12.06.2006. Sursa: DN



EVICŢIÚNE s. f. (jur.) deposedare de un lucru obţinut legal, suferită în urma unei sentinţe sau a unui drept exercitat într-un anumit fel de cineva. (< fr. éviction, lat. evictio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN