evinge

evinge
EVÍNGE, evíng, vb. III. tranz. (Despre o persoană) A face ca o altă persoană să sufere o evicţiune. – Din lat. evincere (după învinge).
Trimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

evínge vb., ind. prez. 3 sg. evínge
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A EVÍNGE evíng tranz. rar (persoane) A supune unei evicţiuni; a face să sufere o evicţiune. /<lat. evincere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EVÍNGE vb. tr. (jur.; despre o persoană) a face ca o altă personaă să sufere o evicţiune. (după lat. evincere)
Trimis de raduborza, 13.03.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”