exalaţie

exalaţie
EXALÁŢIE, exalaţii, s.f. Exalare; abureală. [pr.: eg-za-] – Din fr. exhalation, lat. exhalatio.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

EXALÁŢIE s. v. emanaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

exaláţie s. f. (sil. -ţi-e) [x pron. gz], art. exaláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. exaláţiei; pl. exaláţii, art. exaláţiile (sil. ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXALÁŢIE s.f. Degajare, răspândire de vapori, de mirosuri etc.; exalare. [gen. -iei, var. exalaţiune s.f. / cf. fr. exhalation, lat. exhalatio].
Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN

EXALÁŢIE s. f. exalare. (< fr. exhalation, lat. exhalatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • emanaţie — EMANÁŢIE, emanaţii, s.f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană. ♢ (geol.) Emanaţie vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al… …   Dicționar Român

  • exalare — EXALÁRE, exalări, s.f. Acţiunea de a exala; exalaţie. [pr.: eg za ] – v. exala. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EXALÁRE s. v. emanaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  exaláre s. f. [x …   Dicționar Român

  • abureală — ABUREÁLĂ, abureli, s.f. 1. Aburi condensaţi în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalaţie, miros. 3. fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ABUREÁLĂ s. v. miros. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • exalaţiune — EXALAŢIÚNE s.f. v. exalaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • miasmă — MIÁSMĂ, miasme, s.f. Emanaţie rău mirositoare; duhoare, putoare, exalaţie. [pr.: mi as ] – Din fr. miasme. Trimis de LauraGellner, 29.05.2004. Sursa: DEX 98  Miasmă ≠ aromă, balsam Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  MIÁSMĂ s. v.… …   Dicționar Român

  • pară — PÁRĂ1 s.f. Flacără, văpaie; p. ext. căldură dogoritoare, dogoare. ♢ loc. adj. De pară = roşu aprins (ca flacăra); arzător, dogoritor. ♢ expr. A trece (sau a sări) prin foc şi pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru… …   Dicționar Român

  • rasfugare — RASFUGÁRE s. v. degajare, emanare, emanaţie, emisiune, exalare, exalaţie, împrăştiere, răspândire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • răspândire — RĂSPÂNDÍRE, răspândiri, s.f. Acţiunea de a (se) răspândi şi rezultatul ei. – v. răspândi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂSPÂNDÍRE s. 1. v. împrăştiere. 2. împrăştiere, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, risipire.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”