excitaţie


excitaţie
EXCITÁŢIE, excitaţii, s.f. 1. Excitare. 2. Proces fiziologic care se manifestă prin activitatea funcţională (contracţie, secreţie sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui ţesut sau a unui organ, ca răspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Producere a unui câmp magnetic util în maşini, aparate sau instrumente electrice. 4. Producere a câmpului magnetic inductor util în maşinile electrice, în unele aparate electrice şi instrumente electrice. – Din fr. excitation, lat. excitatio.
Trimis de ionel_bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

EXCITÁŢIE s. v. excitare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

excitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. excitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. excitáţiei; pl. excitáţii, art. excitáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXCITÁŢI//E excitaţiee f. 1) Reacţie a unui organ, a unui ţesut, a unei celule, sub acţiunea unui excitant, manifestată prin contracţie, secreţie sau impulsuri. 2) elec. Producere a câmpului magnetic inductor util în unele maşini şi aparate electrice. /<fr. excitation, lat. excitatio, excitaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXCITÁŢIE s.f. 1. Proces fiziologic manifestat prin activitatea funcţională a unei celule, a unui ţesut sau a unui organ etc. ca reacţie la un stimul, la un îndemn; excitare. 2. Stare de enervare, de încordare, de aţâţare; agitaţie. 3. Alimentarea prin curent electric a unui ansamblu de spire conducătoare pentru a produce un câmp magnetic. ♦ Ansamblul de spire prin care trece curentul de excitaţie. [gen. -iei, var. excitaţiune s.f. / cf. fr. excitation, lat. excitatio].
Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN

EXCITÁŢIE s. f. 1. excitare. 2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activităţii funcţionale a unei celule, a unui ţesut sau organ ca reacţie la un stimul. 3. stare de enervare, de încordare, de aţâţare. 4. producere a unui câmp magnetic util în maşini, aparate sau instrumente electrice. ♢ producere a câmpului magnetic inductor util în maşinile, aparatele şi instrumentele electrice. (< fr. excitation, lat. excitatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • excitáţie — s. f. (sil. ţi e), art. excitáţia (sil. ţi a), g. d. art. excitáţiei; pl. excitáţii, art. excitáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • autoexcitaţie — AUTOEXCITÁŢIE, autoexcitaţii, s.f. Excitaţie magnetică a unui generator electric la care curentul este luat de la acelaşi generator. [pr.: a u ] – Din fr. auto excitation. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autoexcitáţie s. f.… …   Dicționar Român

  • condiţionat — CONDIŢIONÁT, Ă condiţionaţi, te, adj. (În expr.) Aer condiţionat = aer menţinut prin instalaţii speciale în condiţii optime de temperatură, umiditate şi puritate. (psih.) Reflex condiţionat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată… …   Dicționar Român

  • excitator — EXCITATÓR, OÁRE, excitatori, oare, adj., s.f. 1. adj. (Rar) Excitant (1). 2. s.f. Maşină electrică pentru alimentarea înfăşurării de excitaţie a altor maşini electrice. – Din fr. excitateur, lat. excitator, oris. Trimis de ionel bufu, 14.07.2006 …   Dicționar Român

  • subliminal — SUBLIMINÁL, Ă, subliminali, e, adj. (psih.) Care este inferior pragului conştiinţei, care nu devine conştient. – Din fr. subliminal. Trimis de IoanSoleriu, 17.11.2006. Sursa: DEX 98  subliminál adj. m., pl. sublimináli; f. s …   Dicționar Român

  • excitare — EXCITÁRE, excitări, s.f. 1. Acţiunea de a excita şi rezultatul ei; excitaţie. 2. Aplicare a unei mărimi de comandă (tensiune electrică, curent electric etc.) la intrarea unui aparat sau a unui dispozitiv comandat. – v. excita. Trimis de RACAI, 21 …   Dicționar Român

  • extrasensibil — EXTRASENSÍBIL, Ă, extrasensibili, e, adj. (Despre oameni) Extrem de sensibil (1). ♦ (Despre organism) Care reacţionează instantaneu la cea mai uşoară excitaţie exterioară. – Din fr. extra sensible. Trimis de rscurt, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • hipermnezie — HIPERMNEZÍE, hipermnezii, s.f. Excitaţie excesivă, patologică a memoriei. – Din fr. hypermnésie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hipermnezíe s. f., art. hipermnezía, g. d. art. hipermnezíei; pl. hipermnezíi, art. hipermnezíile …   Dicționar Român

  • inducţie — INDÚCŢIE, inducţii, s.f. 1. Formă fundamentală de raţionament, care realizează trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influenţare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr o acţiune mecanică nemijlocită. ♢… …   Dicționar Român

  • reactivitate — REACTIVITÁTE s.f. Însuşirea de a fi reactiv; reacţie la o excitaţie. ♦ (fiz.) Mărime care caracterizează funcţionarea unui reactor nuclear. ♦ (chim.) Capacitate a unui atom, a unei molecule sau a unui radical de a participa la o reacţie chimică.… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.