aminare


aminare
amináre s. f., g.-d. art. aminării
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AMINÁRE s. f. introducere a radicalului amino în molecula unui compus. (după fr. amination)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • mânea — MÂNEÁ, mân, vb. II. intranz. (pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (reg.) A poposi o vreme undeva; a se aşeza, a sta. ♢ expr. (Parcă) i au mas şoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om …   Dicționar Român

  • pas — PAS1 interj. Cuvânt folosit de un jucător de cărţi pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul, să participe la joc (în turul respectiv). – Din fr. [je] passe. Trimis de valeriu, 05.01.2008. Sursa: DEX 98  PAS2, pasuri, s.n. 1. Drum …   Dicționar Român

  • răgaz — RĂGÁZ, (rar) răgazuri, s.n. 1. Timp liber, disponibil pentru a face ceva. ♦ Amânare, păsuire. 2. Perioadă de întrerupere a unei activităţi; odihnă; repaus. ♢ loc. adv. Fără (de) răgaz = fără întrerupere, necontenit. ♦ Linişte, tihnă, pace. – et.… …   Dicționar Român