excreţie

excreţie
EXCRÉŢIE, excreţii, s.f. Faptul de a excreta; proces de eliminare a produşilor rezultaţi din procesele de dezasimilaţie ale organismului animal. ♦ Substanţă eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice. – Din fr. excrétion, lat. excretio.
Trimis de ionel_bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

EXCRÉŢIE s. (fiziol.) secreţie exocrină, secreţie externă.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

excréţie s. f. (sil. -ţi-e), art. excréţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. excréţiei; pl. excréţii, art. excréţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXCRÉŢI//E excreţiei f. 1) Proces de eliminare a substanţelor neutilizate de organism. 2) Substanţă eliminată. [G.-D. excreţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. excrétion, lat. excretio, excreţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXCRÉŢIE s.f. Eliminare a substanţelor inutile sau vătămătoare din organism în urma proceselor biochimice; substanţă eliminată. [gen. -iei, var. excreţiune s.f. / cf. fr. excrétion].
Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN

EXCRÉŢIE s. f. eliminare din organism a produselor provenite din activitatea metabolică. ♢ materialul eliminat. (< fr. excrétion)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • excréţie — s. f. (sil. ţi e), art. excréţia (sil. ţi a), g. d. art. excréţiei; pl. excréţii, art. excréţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • depurator — DEPURATÓR1, depuratoare, s.n. Substanţă care favorizează eliminarea toxinelor din organism. – Din fr. dépuratoire. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98  DEPURATÓR2, OÁRE, depuratori, oare, adj. Depurativ. ♢ Aparat depurator =… …   Dicționar Român

  • excreta — EXCRETÁ, excretez, vb. I.tranz. A elimina prin excreţie, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanţe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter. Trimis de ionel bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  excretá vb., ind.… …   Dicționar Român

  • excretor — EXCRETÓR, OÁRE, excretori, oare, adj. Care se referă la excreţie. Canal excretor. Glandă excretoare. Aparat excretor. – Din fr. excréteur. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  excretór adj. m., pl. excretóri; f. sg. şi …   Dicționar Român

  • acrinie — ACRINÍE s.f. Lipsă de secreţie sau de excreţie a unei glande. – Din fr. acrinie. Trimis de ana zecheru, 30.07.2006. Sursa: DEX 98  acriníe s. f. (sil. cri ), art. acrinía, g. d. art. acriníei; pl. acriníi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • diureză — DIURÉZĂ, diureze, s.f. Producere şi eliminare a urinei; creşterea cantităţii de urină. [pr.: di u ] – Din fr. diurèse, lat. diuresis. Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX 98  diuréză s. f. (sil. di u ), g. d. art. diurézei; pl …   Dicționar Român

  • secreţie — SECRÉŢIE, secreţii, s.f. (fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ♢ Glandă cu secreţie internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreţie externă = glandă care elimină …   Dicționar Român

  • vezică — VEZÍCĂ, vezici, s.f. 1. Organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreţie sau de secreţie, pe care apoi le evacuează prin contracţia fibrelor musculare din structura sa. 2. (În sintagma) Vezică înotătoare = organ al peştilor în… …   Dicționar Român

  • crin — CRIN, crini, s.m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie şi cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ♢ Compuse: crin de pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile… …   Dicționar Român

  • excreţiune — EXCREŢIÚNE s.f. v. excreţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”