aminti


aminti
AMINTÍ, amintesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A-i reveni în minte un fapt, un lucru din trecut. 2. tranz. A face pe cineva să-şi aducă aminte de ceva. 3. tranz. A pomeni, a menţiona ceva sau pe cineva. – Din aminte.
Trimis de cata, 17.01.2004. Sursa: DEX '98

AMINTÍ vb. 1. a arăta, a cita, a indica, a menţiona, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este aminti într-un document.) 2. a evoca, a redeştepta. (A-i aminti vremurile de odinioară.) 3. a şti. (Îţi aminti cum erai acum doi ani?)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

amintí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aminteáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A AMINT//Í amintiésc 1. tranz. 1) (fiinţe, lucruri, fapte din trecut etc.) A face să apară în minte. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a pomeni; a menţiona. 2. intranz. A-i reveni în minte; a-şi rememora. /Din aminte
Trimis de siveco, 19.10.2006. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • amintí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amintésc, imperf. 3 sg. aminteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aminteáscã …   Romanian orthography

  • pomeni — POMENÍ, pomenesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A aminti de cineva sau de ceva (în treacăt), fără a insista; a aduce (intenţionat) vorba despre cineva sau despre ceva. ♦ refl. impers. A se menţiona lucruri, fapte a căror amintire se transmite… …   Dicționar Român

  • menţiona — MENŢIONÁ, menţionez, vb. I. tranz. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt); a pomeni. ♦ A specifica, a consemna. [pr.: ţi o ] – Din fr. mentionner. Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX 98  MENŢIONÁ vb. 1. v. aminti …   Dicționar Român

  • reaminti — REAMINTÍ, reamintesc, vb. IV. tranz. şi refl. A( şi) aminti din nou, a rechema în minte. [pr.: re a ] – Re1 + aminti. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98  REAMINTÍ vb. 1. (înv.) a poftori. (Te rog să mi reaminti mâine ce trebuie să fac.)… …   Dicționar Român

  • amintire — AMINTÍRE, amintiri, s.f. I. Faptul de A( şi) aminti. ♢ loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. Obiect (dăruit) care aminteşte de cineva… …   Dicționar Român

  • atinge — ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. tranz. şi refl. A lua contact direct (dar superficial, uşor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafaţă. A atins în zbor vârful copacilor. 2. tranz. A lovi, a izbi (uşor). L a atins pe umăr. ♦ (arg.) A trage cuiva o… …   Dicționar Român

  • redeştepta — REDEŞTEPTÁ, redeştept, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) destepta, a (se) trezi din nou, a face să şi revină sau a şi reveni în fire, a readuce sau a reveni la viaţă. ♦ fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2.… …   Dicționar Român

  • lapsus — LÁPSUS, lapsusuri, s.n. Incapacitate momentană a cuiva de a şi aduce aminte de un lucru ştiut. ♦ Eroare, inadvertenţă comisă din neatenţie de o persoană care vorbeşte sau scrie ceva. – Din fr., lat. lapsus. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004.… …   Dicționar Român

  • memorial — MEMORIÁL, Ă, memoriali, e, s.n., adj. I. s.n. 1. Specie literară, asemănătoare cu însemnările de călătorie şi cu memoriile, care consemnează observaţii ştiinţifice, amintiri ori impresii personale asupra faptelor sau evenimentelor la care a… …   Dicționar Român

  • aduce — ADÚCE, adúc, vb. III. 1. tranz. A lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a l preda). ♢ expr. Ce vânt te aduce? se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. 2. tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său.… …   Dicționar Român