expediere

expediere
EXPEDIÉRE, expedieri, s.f. Acţiunea de a expedia şi rezultatul ei; expediţie, trimitere. [pr.: -di-e-] – v. expedia.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

EXPEDIÉRE s. 1. expediţie, trimis, trimitere. (expediere unui colet prin mesagerii.) 2. v. înaintare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

expediére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. expediérii; pl. expediéri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXPEDIÉRE s.f. Acţiunea de a expedia şi rezultatul ei; expediţie, trimitere. [pron. -di-e-. / < expedia].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • coletărie — COLETĂRÍE, coletării, s.f. Mărfuri expediate în cantităţi mici şi în forme uşor de mânuit; colete. ♦ Expediere de colete; p. ext. serviciu ori mijloc special de transport pentru colete. – Colet1 + suf. ărie. Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • expediţie — EXPEDÍŢIE, expediţii, s.f. 1. Călătorie lungă (şi anevoioasă) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri ştiinţifice, comerciale etc. 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin, îndepărtat de propria… …   Dicționar Român

  • ramburs — RAMBÚRS, rambursuri, s.n. Sistem de expediere a unei mărfi conform căruia destinatarul este obligat, la primire, să achite expeditorului contravaloarea mărfii sau a taxei de transport. ♦ Contravaloarea mărfii sau a taxelor de transport plătită de …   Dicționar Român

  • mesagerie — MESAGERÍE, mesagerii, s.f. 1. Oficiu, întreprindere, local de unde se expediază mărfurile sau (în trecut) de unde plecau diverse mijloace de transport pentru călători. 2. Sistem de transport al mărfurilor sau (în trecut) al călătorilor, cu trenul …   Dicționar Român

  • expedia — A expedia ≠ a recepţiona Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  expediá vb. (sil. di a), ind. prez. 1 sg. expediéz, 3 sg. şi pl. expediáză, 1 pl. expediém (sil. di em); conj …   Dicționar Român

  • olac — OLÁC, (1) olaci, s.m., (2) olace, s.n. (înv.) 1. s.m. Curier special (călare) care ducea veşti sau corespondenţă în ţară şi peste hotare; sol, ştafetă, mesager. ♢ Lipcan de olac = curier poştal călare. 2. s.n. Serviciu de transport pentru… …   Dicționar Român

  • preobliterat — PREOBLITERÁT, Ă adj. (despre mărci poştale) obliterat înainte de punerea în circulaţie, în scopul simplificării operaţiilor poştale de expediere. (< pre + obliterat) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • proftaxire — proftaxíre, proftaxíri, s.f. (înv.) trimitere, expediere. Trimis de blaurb, 01.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • trimis — TRIMÍS1 s.n. (Rar) Trimitere. – v. trimite. Trimis de LauraGellner, 16.09.2008. Sursa: DEX 98  TRIMÍS2, trimişi, s.m. Persoană căreia i s a încredinţat o misiune oficială; delegat, mesager. ♦ Reprezentant diplomatic al unei ţări, inferior în… …   Dicționar Român

  • trimitere — TRIMÍTERE, trimiteri, s.f. 1. Acţiunea de a trimite şi rezultatul ei; trimis1. ♢ Trimitere în judecată = intentare a unui proces. Casare (a unei hotărâri judecătoreşti) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) înaintarea cauzei la altă… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”