expresie

expresie
EXPRÉSIE, expresii, s.f. 1. Exprimare. ♦ Construcţie concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimică etc. ♦ Înfăţişare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva (în privire, figură). 3. Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operaţii matematice (adunare, înmulţire etc.). [var.: expresiúne s.f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis.
Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98

EXPRÉSIE s. 1. formă. (A dat expresie gândurilor sale.) 2. (pop.) zicere. (Dicţionar de locuţiuni şi expresieii.) 3. (în logica simbolică) expresie identic-adevărată v. tautologie; expresie validă v. tautologie. 4. v. fizionomie. 5. fizionomie, mască. (Actorul avea o expresie admirabilă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

exprésie s. f. (sil. -si-e), art. exprésia (sil. -si-a), g.-d. art. exprésiei; pl. exprésii, art. exprésiile (sil. -si-i-)
Trimis de siveco, 15.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

EXPRÉSI//E expresiei f. 1) Redare a unui gând (idei, sentimente etc.) prin cuvinte; exprimare. 2) Îmbinare de cuvinte care exprimă (deseori figurat) o idee. 3) Înfăţişare exterioară (în privire, pe figură) care redă starea sufletească a omului. 4) Formulă care exprimă raporturi matematice. [G.-D. expresiei; Sil. ex-pre-si-e] /<fr. expression
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXPRÉSIE s.f. 1. Îmbinare de cuvinte, construcţie sintactică cu ajutorul căreia se exprimă o comunicare, ceea ce doreşti să spui; exprimare. ♦ Îmbinare (fixă) de cuvinte care exprimă (figurat) o idee. 2. Manifestare, înfăţişare a sentimentelor, a ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor. ♦ Înfăţişare a feţei, reflectând o stare sufletească. 3. Formulă care exprimă raporturi matematice. [gen. -iei, var. expresiune s.f. / < fr. expression, lat. expressio].
Trimis de LauraGellner, 17.06.2006. Sursa: DN

EXPRÉSIE s. f. 1. îmbinare de cuvinte, construcţie sintactică prin care se exprimă o idee, un sentiment. ♢ grup (fix) de cuvinte care exprimă (figurat) o idee. 2. manifestare a sentimentelor, ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor. 3. înfăţişare a feţei reflectând o stare sufletească. 4. formulă care exprimă raporturi matematice. (< fr. expression, lat. expressio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • exprésie — s. f. (sil. si e), art. exprésia (sil. si a), g. d. art. exprésiei; pl. exprésii, art. exprésiile (sil. si i ) …   Romanian orthography

  • formulă — FORMÚLĂ, formule, s.f. 1. Enunţ precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operaţii; expresie precisă, generala şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ♢… …   Dicționar Român

  • eufemism — EUFEMÍSM, eufemisme, s.n. Cuvânt sau expresie care, în vorbire sau în scris, înlocuieşte un cuvânt sau o expresie neplăcută, jignitoare, necuviincioasă sau obscenă, respectând paralelismul de sens. [pr.: e u ] – Din fr. euphémisme. Trimis de… …   Dicționar Român

  • raţionaliza — RAŢIONALIZÁ, raţionalizez, vb. I. tranz. 1. A organiza o activitate după norme şi principii raţionale (3). 2. A supune anumite produse (de primă necesitate) unui consum dirijat, conform unor norme stabilite dinainte. 3. A transforma o expresie… …   Dicționar Român

  • tautologie — TAUTOLOGÍE, tautologii, s.f. 1. Greşeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiaşi idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu acelaşi sens, dar cu funcţiuni… …   Dicționar Român

  • clişeu — CLIŞÉU, clişee, s.n. 1. Imagine fotografică negativă (pe peliculă de film sau pe sticlă) obţinută în camera obscură şi după care se face reproducerea fotografică; p. ext. placă sau film fotografic impresionat, developat şi fixat. 2. (tipogr.)… …   Dicționar Român

  • coeficient — COEFICIÉNT, coeficienţi, s.m. 1. Element constant într o expresie matematică, care multiplică o mărime variabilă. 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanţe şi care este constantă pentru acel… …   Dicționar Român

  • formă — FÓRMĂ, forme, s.f. 1. (fil.: În corelaţie cu conţinut) Categorie care desemnează structura internă şi externă a unui conţinut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces. ♢ Forme ale conştiinţei sociale = forme… …   Dicționar Român

  • sinonim — SINONÍM, Ă, sinonimi, e, adj., s.n. 1. adj. (Despre cuvinte, expresii, afixe etc.) Care are (aproape) acelaşi înţeles cu alt cuvânt, cu altă expresie, cu alt afix etc. ♦ p. gener. Asemănător, identic, similar; corespunzător. 2. s.n. Cuvânt,… …   Dicționar Român

  • ambiguitate — AMBIGUITÁTE, (2) ambiguităţi, s.f. (livr.) 1. Lipsă de precizie, de claritate. 2. (concr.) Expresie, afirmaţie lipsită de precizie, echivocă; amfibolie. [pr.: gu i ] – Din fr. ambiguïté, lat. ambiguitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”