expuncţiune

EXPUNCŢIÚNE, expuncţiuni, s.f. Terminare, încheiere. ♦ Marcare a unei anulări printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.); scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [pr.: -ţi-u-] – Din lat. expunctio, -onis, fr. exponction.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



expuncţiúne s. f. (sil. -punc-ţi-u-), g.-d. art. expuncţiúnii; pl. expuncţiúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EXPUNCŢIÚNE s.f. (filol.) Terminare, încheiere. ♦ Marcare printr-un punct (pus deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere etc. dintr-un text. [< lat. expunctio, cf. fr. exponction].

Trimis de LauraGellner, 17.06.2006. Sursa: DN



EXPUNCŢIÚNE s. f. (filol.) terminare, încheiere. ♢ marcare printr-un punct (deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere dintr-un text. (< fr. exponction, lat. expunctio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN