extaz

extaz
EXTÁZ, extaze, s.n. 1. Stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinaţii etc., care apare sub influenţa unor ritualuri şi practici religioase. ♦ (med.) Stare nervoasă în care bolnavul, urmărit de idei fixe şi de exaltare mintală, este lipsit de senzaţii şi incapabil de mişcări voluntare. 2. Admiraţie profundă, neţărmurită; adoraţie, veneraţie. – Din fr. extase.
Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98

EXTÁZ s. v. adoraţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

extáz s. n., pl. extáze/extázuri
Trimis de siveco, 17.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

EXTÁZ extaze n. 1) Stare psihică de mare intensitate caracterizată prin slăbirea contactului cu lumea exterioară. 2) fig. Stare de fericire deplină; beatitudine; euforie. /<fr. extase, lat. extasis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXTÁZ s.n. 1. Stare emoţională de exaltare, care se naşte din contemplarea aprofundată a unor lucruri extraordinare şi în care toate preocupările şi sentimentele dispar în faţa unui singur sentiment dominant de admiraţie. ♦ Stare nervoasă în care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzaţii. 2. Admiraţie neţărmurită; adoraţie. [pl. -ze, var. estaz s.n. / < fr. extase, cf. gr. ekstasis – încântare].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

EXTÁZ s. n. 1. stare emoţională de exaltare, care se naşte din contemplarea unor lucruri extraordinare şi în care toate preocupările şi sentimentele dispar în faţa unui singur sentiment dominant de admiraţie. ♢ afecţiune nervoasă în care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzaţii. 2. admiraţie profundă, încântare. (< fr. extase, gr. ekstasis)
Trimis de raduborza, 17.05.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • extáz — s. n., pl. extáze/extázuri …   Romanian orthography

  • extatic — EXTÁTIC, Ă, extatici, ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ţine de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  extátic adj. m., pl. extátici; f. sg.… …   Dicționar Român

  • extazia — EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. tranz. şi refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [pr.: zi a] – Din fr. (s )extasier. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EXTAZIÁ vb. a se minuna. (Se extazia în faţa splendorilor naturii …   Dicționar Român

  • misticism — MISTICÍSM s.n. Credinţă în existenţa unor forţe supranaturale şi în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forţe (prin revelaţie, intuiţie, extaz); misticitate. ♦ Stare de spirit specifică misticului (2). – Din fr. mysticisme. Trimis …   Dicționar Român

  • delir — DELÍR, deliruri, s.n. 1. Tulburare a conştiinţei, manifestată prin halucinaţii, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc. 2. fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. délire.… …   Dicționar Român

  • şamanism — ŞAMANÍSM s.n. Religie animistă, primitivă, care are la bază credinţa că slujitorii cultului pot influenţa spiritele bune sau rele printr un ritual special, manifestat prin extaz religios, prin dansuri şi prin formule magice, practicată de unele… …   Dicționar Român

  • extaziat — EXTAZIÁT, Ă, extaziaţi, te, adj. Căzut în extaz, plin de admiraţie, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [pr.: zi at] – v. extazia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  extaziát adj. m., pl. extaziáţi; …   Dicționar Român

  • incantaţie — INCANTÁŢIE, incantaţii, s.f. (livr.) Formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obţine un efect supranatural). ♦ fig. (Stare de) încântare; farmec, delectare. – Din fr. incantation. Trimis de valeriu, 27.07.2006. Sursa: DEX 98  incantáţie s …   Dicționar Român

  • neoplatonism — NEOPLATONÍSM s.n. Doctrină filozofică din sec. III VI ai cărei adepţi reluau filozofia lui Platon, încercând s o concilieze cu concepţiile mistice religioase din Orient. [pr.: ne o ] – Din fr. néo platonisme. Trimis de LauraGellner, 09.06.2004.… …   Dicționar Român

  • yoga — YÓGA s.f. Şcoală filozofică indiană care urmăreşte adâncirea cunoaşterii eului în scopul eliberării lui de viaţa materială şi al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exerciţii care duc la stăpânirea deplină a organismului uman… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”