exterior


exterior
EXTERIÓR1, exterioare, s.n. Partea din afară a unui lucru. ♦ Mod de a se prezenta al unui persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, ţinută etc. [pr.: -ri-or] – fr. extérieur (lat. lit. exterior).
Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM

EXTERIÓR2, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj. Care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ♢ Comerţ exterior = relaţii de schimb economic ale unei ţări cu ţările străine. [pr.: -ri-or] – fr. extérieur (lat. lit. exterior).
Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM

EXTERIÓR, -OÁRĂ, exteriori, -oare, adj., s.n. 1. adj. Care este în afară de..., care este pe din afară, aflat dincolo de o limită; extern. ♢ Comerţ exterior = totalitatea importurilor şi exporturilor unei ţări. 2. s.n. Partea din afară a unui lucru; faţadă. ♦ Mod de a se prezenta al unei persoane ca fizionomie, îmbrăcăminte, comportare etc.; ţinută, înfăţişare, aspect, alură. [pr.: -ri-or] – Din fr. extérieur, lat. exterior.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Exterior ≠ lăuntric, interior
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

EXTERIÓR adj., s. 1. adj. extern. (Partea exterioroară a fructului.) 2. s. v. faţadă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

exteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl. exterióri; f. sg. exterioáră, pl. exterioáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

exteriór s. n. (sil. -ri-or), pl. exterioáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXTERI//ÓR1 exterioroáre n. 1) Partea de dinafară a unui obiect (şi spaţiul care-l înconjoară). 2) Aspect al unei persoane (ţinuta, îmbrăcămintea, fizionomia, comportarea) care este accesibil privirii. /<fr. extérieur, lat. exterior
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXTERI//ÓR2 exterioroáră (exterioróri, exterioroáre) 1) Care este situat în spaţiul de dinafară (a ceva sau a cuiva); extern. 2) Care poate fi văzut de dinafară. Aspect exterior. Manifestare exterioroară. 3) Care există în afara fiinţei sau conştiinţei individului. Lume exterioroară. 4) Care este de dincolo de o anumită limită. ♢ Comerţ exterior comerţ făcut (de o ţară) cu ţările străine. [Sil. ex-te-ri-or] /<fr. extérieur, lat. exterior
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXTERIÓR s.n. 1. Partea din afară a unui obiect, a unui lucru; faţadă. 2. Mod de a se prezenta ca înfăţişare; înfăţişare, ţinută. [pron. -ri-or. / < fr. extérieur].
Trimis de LauraGellner, 17.06.2006. Sursa: DN

EXTERIÓR, -OÁRĂ adj. Care este în afară, din afară; extern. ♢ Comerţ exterior = relaţiile comerciale ale unui stat cu statele străine. ♦ Care este în afara fiinţei noastre. [pron. -ri-or. / cf. fr. extérieur, lat. exterior – mai în afară].
Trimis de LauraGellner, 17.06.2006. Sursa: DN

EXTERIÓR, -OÁRĂ I. adj. din afară; extern. o (mat.) unghi exterior = fiecare dintre unghiurile formate de o latură a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comerţ exterior = relaţiile comerciale ale unui stat cu statele străine. II. s. n. 1. partea din afară a unui lucru; faţadă. 2. înfăţişare, ţinută. (< fr. extérieur, lat. exterior)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • exterior — (Del lat. exterĭor, ōris). 1. adj. Que está por la parte de fuera. U. t. c. s.) 2. Dicho de una habitación o de una vivienda: Que tiene vistas a la calle. U. t. c. s.) 3. Perteneciente o relativo a otros países, por contraposición a nacional e… …   Diccionario de la lengua española

  • Exterior — Ex*te ri*or, a. [L. exterior, compar. of exter or exterus on the outside, outward, foreign, strange, a compar. fr. ex: cf. F. ext[ e]rieur. See {Ex }, and cf. {Extreme}, {Interior}.] 1. External; outward; pertaining to that which is external;… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • exterior — adjetivo 1. Que está situado en la parte de afuera: Ocurrió en el espacio exterior de la casa. Le dio un golpe en el lado exterior del capó. 2. Área: política Que tiene relación con otros países: comercio exterior, política exterior. 3. Área …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • exterior — exterior, external, extraneous, extrinsic 1. The four words are related, and all have meanings based on outside. Exterior and external both refer to the outside of things in contrast to the inside • (Most manufacturers describe their exterior… …   Modern English usage

  • exterior — [ek stir′ē ər, ikstir′ē ər] adj. [L, compar. of exter, exterus, on the outside: see EXTERNAL] 1. a) on the outside; outer; outermost [an exterior wall] b) to be used on the outside [exterior paint] 2. originating outside; acting or coming from… …   English World dictionary

  • exterior — (adj.) 1520s, from L. exterior, comp. of exterus on the outside, outward, outer, of another country, freign, itself a comparative of ex out of (see EX (Cf. ex )). As a noun from 1590s …   Etymology dictionary

  • exterior — [adj] outside exoteric, external, extraneous, extraterrestrial, extraterritorial, extrinsic, foreign, marginal, outdoor, outer, outermost, outlying, outmost, outward, over, peripheral, superficial, surface; concept 583 Ant. central, interior,… …   New thesaurus

  • Exterior — Ex*te ri*or, n. 1. The outward surface or part of a thing; that which is external; outside. [1913 Webster] 2. Outward or external deportment, form, or ceremony; visible act; as, the exteriors of religion. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Exterior — (Bot.), äußerlich gelegen. Extérieur (fr., spr. Exterlöhr), das Äußere, äußeres Ansehen …   Pierer's Universal-Lexikon

  • exterior — index extrinsic, peripheral, periphery, semblance, specious, superficial Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • exterior — |eis...ô| adj. 1. Que forma a superfície, o lado ou a parte de fora. 2. Que está por fora ou do lado de fora. 3. Que está fora de quem fala. 4. Relativo aos países estrangeiros. 5. Superficial; aparente. 6. Que se manifesta ou se vê. • s. m. 7. O …   Dicionário da Língua Portuguesa