extravaganţă

extravaganţă
EXTRAVAGÁNŢĂ, extravaganţe, s.f. Purtare, ţinută, atitudine ieşite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudăţenie, bizarerie. – Din fr. extravagance.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

EXTRAVAGÁNŢĂ s. bizarerie, ciudăţenie, excentricitate, fantezie, originalitate, teribilism. (Ce sunt extravaganţăele astea?)
Trimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: Sinonime

extravagánţă s. f., g.-d. art. extravagánţei; pl. extravagánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXTRAVAGÁNŢ//Ă extravaganţăe f. 1) Caracter extravagant. 2) Manifestare extravagantă. /<fr. extravagance
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXTRAVAGÁNŢĂ s.f. Purtare, ţinută bizară, neobişnuită; ciudăţenie, excentricitate. [< fr. extravagance].
Trimis de LauraGellner, 18.06.2006. Sursa: DN

EXTRAVAGÁNŢĂ s. f. manifestare, ţinută neobişnuită, bizară; excentricitate. (< fr. extravagance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • extravagánţã — s. f., g. d. art. extravagánţei; pl. extravagánţe …   Romanian orthography

  • bizarerie — BIZARERÍE, bizarerii, s.f. (livr.) Ciudăţenie, extravaganţă. – Din fr. bizarrerie. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  BIZARERÍE s. 1. v. ciudăţenie. 2. v. extravaganţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  bizareríe …   Dicționar Român

  • excentricitate — EXCENTRICITÁTE, excentricităţi, s.f. 1. Originalitate; ciudăţenie, bizarerie, extravaganţă. 2. (mat.) Calitatea unui punct de a se găsi în afara centrului unei figuri. ♦ Distanţa dintre centrele sau axele de rotaţie a două piese excentrice. ♦… …   Dicționar Român

  • originalitate — ORIGINALITÁTE, (2) originalităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi original (2, 3); spec. fel particular de a fi. 2. Faptă originală (3); ciudăţenie, excentricitate, extravaganţă. – Din fr. originalité. Trimis de ionel bufu, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • teribilism — TERIBILÍSM, teribilisme, s.n. 1. Vorbă sau faptă care vrea să pară teribilă, grozavă, formidabilă. 2. Atitudine, comportare, manifestare bizară, neobişnuită; extravaganţă, excentricitate; ţicneală. – Teribil + suf. ism. Trimis de LauraGellner, 13 …   Dicționar Român

  • capriciu — CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană1, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie …   Dicționar Român

  • incartadă — INCARTÁDĂ s.f. (Liv.) Nebunie, poznă, extravaganţă. [< fr. incartade, cf. it. inquartata]. Trimis de LauraGellner, 26.04.2005. Sursa: DN  INCARTÁDĂ s. f. nebunie, poznă, extravaganţă. (< fr. incartade) Trimis de raduborza, 15.09.2007.… …   Dicționar Român

  • Argnidae — Argna biplicata (Michaud, 1831) Systematik Unterklasse: Orthogastropoda Überordnung …   Deutsch Wikipedia

  • extravagánt — adj. m., pl. extravagánţi; f. sg. extravagántã, pl. extravagánte …   Romanian orthography

  • aiurea — AIÚREA adv., adj. 1. adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ♢ Într aiurea = fără ţintă; la întâmplare. ♢ expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ♢ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N ai dreptate. 2. adj. (fam.) Zăpăcit …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”