extrem


extrem
EXTRÉM, -Ă, extremi, -e, adj., subst. I. adj. 1. Foarte mare, exagerat. ♢ loc. adv. La extrem = până la ultima limită, peste măsură. ♦ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. "de", formează superlativul) Foarte, prea, extraordinar de... 2. Foarte grav. ♦ (Despre mijloace terapeutice, soluţii, remedii etc.) Foarte energic, întrebuinţat numai în împrejurări deosebit de grave; radical, drastic. 3. Aşezat în punctul cel mai îndepărtat, la capăt, la vârf, la margine. 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime. II. s.f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat) ♢ expr. A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ Extremă dreaptă (sau stângă) = partid sau fracţiune politică dintr-un partid, dintr-o adunare etc., care se situează pe poziţii extremiste de dreapta (sau de stânga); parte ultraradicală, exagerată de dreapta (sau de stânga) a spectrului politic. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. III. (mat.) 1. s.m. Primul şi ultimul termen al unei proporţii. 2. s.n. Maximul sau minimul unei funcţii. – Din fr. extrême, lat. extremus.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

EXTRÉM adj., adv. 1. adj. terminal. (Parte extrem a unui obiect.) 2. adj. v. drastic. 3. adv. v. foarte. 4. adv. deosebit, excepţional, extraordinar, foarte, grozav, teribil. (extrem de bun.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

extrém adj. m., (mat.) s. m., pl. extrémi; f. sg. extrémă, pl. extréme
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

extrém (mat.) s. n., pl. extréme
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXTRÉM extremă (extremi, extreme) 1) Care este la cel mai înalt grad; foarte intens. Frumuseţe extremă. Răutate extremă. 2) Care termină un spaţiu, o durată etc.; aflat la cel mai îndepărtat punct; ultim. Limită extremă. /<fr. extréme, lat. extremus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXTRÉM, -Ă adj. 1. Aşezat, situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf. 2. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) Situat pe poziţiile cele mai neconciliatoare. 4. Foarte mare, exagerat. ♦ (Despre remedii etc.) Foarte energic, folosit doar în cazuri desperate. // s.m. (mat.) Primul şi ultimul termen al unei proporţii. ♦ Valoarea extremă, maximă şi minimă, a unei funcţii; extremum. // s.f. 1. Margine; limită ultimă. ♢ A trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziţie pe alta diametral opusă. 2. Cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formaţia de joc a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. [var. estrem, -ă adj. / cf. fr. extrême, lat. extremus < exterus – din afară].
Trimis de LauraGellner, 14.07.2006. Sursa: DN

EXTRÉM, -Ă I. adj. 1. situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf. 2. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi. 3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe poziţiile cele mai neconciliatoare. 4. foarte mare, exagerat. ♢ (despre remedii etc.) foarte energic, doar în cazuri desperate. II. s. m. (mat.) primul şi ultimul termen al unei proporţii. III. s. n. 1. (mat.) valoarea extremă, maximă şi minimă, a unei funcţii. 2. numărătorul primului raport şi numitorul celui de-al doilea într-o proporţie. IV. s. f. 1. margine; limită ultimă. o a trece de la o extrem la alta = a trece de pe o poziţie pe alta diametral opusă; extrem dreaptă (sau stângă) = grup politic care se manifestă prin idei şi acţiuni ultraradicale, exagerate şi rigide. 2. cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi. 3. jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formaţia de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei. (< fr. extrême, lat. extremus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Extrem- — Extrem …   Deutsch Wörterbuch

  • extrem — »äußerst; übertrieben«: Das Adjektiv wurde im 17. Jh. aus lat. extremus »äußerste« entlehnt. Dies ist mit Superlativsuffix zu exterus »außen, außen befindlich« (vgl. ↑ extern) gebildet. Abl.: Extrem »äußerster Standpunkt, Spitze; Übertreibung«… …   Das Herkunftswörterbuch

  • Extrem — »äußerst; übertrieben«: Das Adjektiv wurde im 17. Jh. aus lat. extremus »äußerste« entlehnt. Dies ist mit Superlativsuffix zu exterus »außen, außen befindlich« (vgl. ↑ extern) gebildet. Abl.: Extrem »äußerster Standpunkt, Spitze; Übertreibung«… …   Das Herkunftswörterbuch

  • extrem — Adj std. (17. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. extrēmus, dem Superlativ von l. externus außen , zu l. ex aus, heraus . Spezielle Anwendungen: Extremitäten, fachsprachlich für Gliedmaßen , Extremist für Vertreter radikaler Haltungen in Politik und …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • extrem — Adj. (Mittelstufe) in höchstem Maße, äußerst Beispiele: Sie leben in extremer Armut. Die Preise waren dort extrem hoch …   Extremes Deutsch

  • extrem — Die Prüfung war extrem schwer …   Deutsch-Test für Zuwanderer

  • EXTREM — (лат.) крайний, преувеличенный; также имя существительное: экстремум; экстремистами называют тех, кто выставляет крайние, преувеличенные требования или поступает сообразно этим требованиям. Философский энциклопедический словарь. 2010 …   Философская энциклопедия

  • Extrēm — (v. lat.), das Äußerste einer Sache; Übertriebenes. Daher Extremität, 1) das Äußerste; daher Extremitäten, die Außenglieder des ganzen Körpers, bes. die Arme u. Füße vom Körperstamm an, jene als obere, diese als untere E.; auch von einzelnen… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Extrēm — (lat.), äußerst, übertrieben (z. B. extreme Richtung, eine solche, die gewisse Ansichten und Prinzipien auf die Spitze treibt, etc.); als Substantiv: etwas Äußerstes, Übertreibung …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Extrem — Extrēm (lat.), äußerst, übertrieben; als Substantiv: das Äußerste; Extrēme, einander entgegengesetzte Dinge. Extremität, Endspitze, Ende; äußerste Not oder Verlegenheit; die äußern Glieder des Körpers, Arme (obere) und Beine (untere Extremitäten) …   Kleines Konversations-Lexikon