- falaitar
- FALAITÁR, falaitari, s.m. Călăreţ pe unul dintre caii înaintaşi înhămaţi la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie şi care ţinea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter.Trimis de cornel, 05.05.2004. Sursa: DEX '98falaitár s. m. (sil. -lai-), pl. falaitáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficfalaitár (falaitári), s.m. – Servitor călare care mergea înaintea trăsurii. – var. fălăitar. germ. Vorreiter, prin intermediul rus. foreitor (DAR) sau din mag. fellajtár (Cihac, II, 497), cf. sb. feletar, din mag. (Daničič, III, 48). Pare identic cu falet, s.n. (atelaj din două perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) călare pe aceştia): După Bogrea, Dacor., IV, 813, acest ultim cuvînt ar fi germ. Valet "servitor"; pare mai curînd o formaţie retrogradă şi arficială de la falaitar, încrucişare cu Valet.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
