familie

FAMÍLIE, familii, s.f. 1. Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, şi care constă din soţ, soţie şi din descendenţii acestora. ♢ Aer de familie = fizionomie caracteristică, trăsături comune unui grup de persoane înrudite prin sânge. Nume de familie v. nume. 2. Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoş comun; neam, descendenţă. ♦ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup, alcătuită din matcă, albine lucrătoare şi trântori. 3. fig. Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese şi idealuri comune. 4. Categorie sistematică în botanică şi în zoologie, inferioară ordinului, care cuprinde mai multe genuri de organisme cu caractere comune. 5. Grup de cuvinte, derivate şi compuse, formate de la acelaşi cuvânt de bază. ♦ Grup de limbi care provin dintr-o limbă comună iniţială. – Din lat. familia, it. famiglia (cu unele sensuri ale fr. famille).

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



FAMÍLIE s. 1. neam, viţă, (livr.) stirpe, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi pop.) sămânţă, (înv. şi reg.) seminţenie, tălaie, (Mold. şi Transilv.) pojijie, (înv.) femeie, rudă, rudenie. (S-a adunat cu toată familie lui.) 2. neam, sânge. (E din familie noastră.) 3. v. casă. 4. v. dinastie. 5. (fiz.) familie radioactivă = serie radioactivă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



famílie s. f. (sil. -li-e), art. família (sil. -li-a), g.-d. art. famíliei; pl. famílii, art. famíliile (sil. -li-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FAMÍLI//E familiei f. 1) Grup de persoane înrudite prin căsătorie sau prin sânge care trăiesc împreună (soţ, soţie, descendenţii acestora). 2) Succesiune de generaţii ce se trag dintr-un strămoş; neam; seminţie. ♢ familie de limbi grup de limbi înrudite, care provin din aceeaşi limbă iniţială. familie de cuvinte totalitate a cuvintelor compuse şi derivate formate de la rădăcina aceluiaşi cuvânt. 3) fig. Reuniune de oameni sau de popoare legate între ele prin interese şi idealuri comune. 4) biol. Categorie sistematică superioară genului şi inferioară ordinului. [art. familia; G. D. familiei; Sil. -li-e] /<lat. familia, fr. famille

Trimis de siveco, 02.10.2008. Sursa: NODEX



FAMÍLIE s.f. 1. Totalitatea persoanelor înrudite, care sunt din acelaşi neam; rude de sânge, rude, neamuri; (spec.) grup social care are la bază căsătoria şi este alcătuit din soţi şi copii. ♦ Neam, descendenţă. ♦ Copiii în raport cu părinţii lor. ♦ Dinastie. ♦ (ist., la romani) Totalitatea celor care se aflau în aceeaşi casă sub autoritatea unui "pater familias", şef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) Grup de oameni etc. strâns unit, legat prin interese şi idealuri comune. 3. Serie de cuvinte care derivă din acelaşi cuvânt. ♦ Grup de limbi care au aceeaşi origine, trăgându-se dintr-o limbă mai veche, numită limbă comună. 4. Grup de plante, de animale, de elemente sau de combinaţii chimice cu trăsături comune. ♢ Familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup care duc o viaţă organizată; ♢ (fiz.) familie radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv iniţial şi din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive. [gen. -iei. / < lat. familia, cf. fr. famille, it. famiglia].

Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN



famílie (famílii), s.f. – Formă socială de bază, întemeiată prin căsătorie, care constă din soţ, soţie şi descendenţii lor. – Mr. fumeal’e, familie. lat. familia, prin intermediul fr. famille, cf. dubletul femeie. În mr., direct din lat., şi în a doua formă din it. famiglia. – Der. familiar, adj. (în care se adună sensurile cuvîntului fr. familiare şi familial); familiarh, s.m. (cap de familie), din ngr. φαμιλιάρχης (Gáldi 187), sec. XVIII, înv.; familiaritate, s.f., din fr.; familiariza, vb., din fr.; familiot, s.m. (care are familie), din ngr. φαμιλιώτης (Gáldi 187), sec. XVIII, înv.; familist, s.m. (care are familie), formaţie vulg. şi improprie (suf. – ist indică îndeletnicirea sau adeziunea), însă reabilitată, mai mult decît era de aşteptat, de întrebuinţarea ei de către Caragiale.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



FAMÍLIE s. f. 1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legaţi prin consangvinitate şi înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soţi şi copii. ♢ totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoş comun; neam, descendenţă. ♢ dinastie. ♢ (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeaşi casă sub autoritatea unui "pater familias", şef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri). 2. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese şi idealuri comune. 3. familie lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la acelaşi cuvânt de bază. ♢ grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeaşi limbă iniţială. 4. diviziune a ordinului, mai mare decât genul. ♢ grup de plante, animale, elemente sau combinaţii chimice cu trăsături comune. o familie de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup. 5. familie radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv iniţial şi din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive. 6. (mat.) mulţime de drepte, curbe sau suprafeţe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuaţiile lor conţinând un parametru real. (< lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

Trimis de raduborza, 02.10.2008. Sursa: MDN