farafastâc

farafastâc: FARAFASTẤC, farafastâcuri, s.n. (fam. şi peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fasoane. – cf. ngr. f a r a f á s "fanfaron".

Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

FARAFASTÂC s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

farafastâc s. n., pl. farafastâcuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FARAFASTÂC farafastâcuri n. Podoabă lipsită de orice valoare; fleac. 2) Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie; moft; capriciu; toană; maraz; marafet; naz. /cf. ngr. farafás

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

farafastîc (farafastấcuri), s.n. – 1. Fleac, bagatelă. – 2. Moft, capriciu, fasoane. tc. falan-fistik (Iogu, GS, IV, 384), probabil încrucişat cu ngr. φαραφᾶς "fanfaron" (Cihac, II, 576; DAR), sau cu vreo intenţie expresivă (cf. Iordan, BF, II, 189).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

capriciu — CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană1, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie … Dicționar Român
maimuţăreală — MAIMUŢĂREÁLĂ, maimuţăreli, s.f. 1. Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuţărie. – Maimuţări + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias