amorţi


amorţi
AMORŢÍ, amorţesc, vb. IV. intranz. (Despre fiinţe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacţiona la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de hibernare. ♦ fig. A-şi pierde vigoarea, a slăbi în intensitate. – lat. *ammortire (= admortire).
Trimis de cata, 18.01.2004. Sursa: DEX '98

A amorţi ≠ a se dezmorţi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

AMORŢÍ vb. 1. a insensibiliza. (Anestezicul amorţi ţesutul dureros.) 2. a înţepeni, a paraliza. (Gerul îi amorţi buzele.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

amorţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amorţésc, imperf. 3 sg. amorţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. amorţeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A AMORŢ/Í amorţiésc 1. intranz. (despre fiinţe, despre corpul sau părţi ale corpului lor) A-şi pierde (temporar) capacitatea de a reacţiona la excitanţi exteriori; a deveni insensibil; a înţepeni. 2) fig. (despre procese, suferinţe fizice etc.) A deveni mai puţin intens; a slăbi; a se atenua. 3) rar (despre unele animale) A intra în perioada de hibernare; a hiberna. 4) (despre sol, apă etc.) A îngheţa la suprafaţă. 2. tranz. A face să devină insensibil. /<lat. ammortire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

amorţí (amorţésc, amorţít), vb. – A deveni insensibil; a lăsa în nesimţire; a înţepeni. – Mr. amurţăscu, amurţire, megl. anmurţǪs. lat. *ammŏrtῑre (Puşcariu 83; Candrea-Dens., 1178; REW 186; Körting 216; Meyer, alb. St., IV, 86); cf. it. ammortire, prov., fr., v. sp. amortir. Uz general (ALR, I, 150). Der. amorţeală, s.f.; amorţitor, adj. (care amorţeşte); amorţitură, s.f. (amorţeală).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • amorti — [ amɔrti ] n. m. • 1931; de amortir ♦ Sport Manière de toucher le ballon, la balle en amortissant le coup; coup ainsi exécuté. Un amorti de la poitrine (⇒aussi amortir) . ● amorti nom masculin Au football, action de freiner ou d immobiliser le… …   Encyclopédie Universelle

  • amorti — amorti, ie (a mor ti, tie) part. passé. Balle amortie. Le coup amorti par les vêtements. Haines amorties par le temps. •   L inimitié qui règne entre nos deux partis N y rend pas de l honneur tous les droits amortis, CORN. Sertor. III, 2.… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • amorti — amorti, e adj. Fatigué, somnolent. Vieux, vieilli (qui a amorti son prix d achat) : Son père est complètement amorti …   Dictionnaire du Français argotique et populaire

  • amorti — Amorti, id est, humano commercio eximere praedia. Emortuae manus concedere. Heritage amorti, Praedium quod in causam morticinae possessionis cecidit, Praedium quod iure morticinij possidetur …   Thresor de la langue françoyse

  • amorti — s. f. [Esporte] Bola colocada junto à rede, em esportes como o voleibol ou o tênis.   ‣ Etimologia: palavra francesa …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • amorti — Amorti, [amort]ie. part …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Amorti — Un amorti, ou une amortie, est une action utilisée dans certains sports dont l effet consiste en la modération d un déplacement pour obtenir un contrôle. L amorti s opère sur la trajectoire d un objet (ballon, balle, instrument,…) par réduction… …   Wikipédia en Français

  • amorti — is., ekon., Fr. amorti 1) Birden ödenerek faizinin işlemesine son verilen tahvil 2) Piyangoda bilet değeri kadar kazanılan ikramiye Biletime amorti çıktı. Atasözü, Deyim ve Birleşik Fiiller amorti etmek …   Çağatay Osmanlı Sözlük

  • Amorti — amortie, amorti nf endroit de la rivière où il n y a pas de courant, où la force de l eau est amortie Centre de la France …   Glossaire des noms topographiques en France

  • amorţí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. amorţésc, imperf. 3 sg. amorţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. amorţeáscã …   Romanian orthography