amorţire


amorţire
AMORŢÍRE, amorţiri s.f. Faptul de a amorţi; amorţeală; fig. indiferenţă, inerţie. – v. amorţi.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

Amorţire ≠ dezmorţire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

amorţíre s. f., g.-d. art. amorţírii; pl. amorţíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • hebetudine — HEBETÚDINE, hebetudini, s.f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într o amorţire generală, fără delir sau halucinaţii. – Din lat. hebetudo, inis, fr. hébétude. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hebetúdine… …   Dicționar Român

  • acroparestezie — ACROPARESTEZÍE s.f. Tulburare de sensibilitate manifestată la extremităţile corpului. – Din fr. acroparesthésie. Trimis de ana zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX 98  acroparestezíe s. f. (sil. cro ; mf. par ), art. acroparestezía, g. d.… …   Dicționar Român

  • amorţeală — AMORŢEÁLĂ, amorţeli, s.f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părţi a corpului; amorţire. – Amorţi + suf. eală. Trimis de cata, 18.01.2004. Sursa: DEX 98  Amorţeală ≠ dezmorţeală Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • dezmorţire — DEZMORŢÍRE s.f. Acţiunea de a (se) dezmorţi; dezmorţeală; dezgheţare; fig. reînviere. – v. dezmorţi. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezmorţire ≠ amorţire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZMORŢÍRE s. v. dezgheţare.… …   Dicționar Român

  • hipnonarcoză — HIPNONARCÓZĂ, hipnonarcoze, s.f. (med.) Narcoză obţinută prin hipnoză profundă. – Din germ. Hypnonarkose. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HIPNONARCÓZĂ s.f. (med.) Narcoză obţinută prin hipnoză. [cf. germ. Hypnonarkose < …   Dicționar Român

  • somn — SOMN1, somni, s.m. Peşte teleostean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lăţit în partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinţi puternici şi cu mustăţi lungi (Silurus glanis). – Din sl. somŭ. cf. bg., rus. s o m. Trimis de RACAI, 13 …   Dicționar Român

  • stârcire — stârcíre, stârcíri, s.f. (înv.) 1. ghemuire. 2. amorţire. Trimis de blaurb, 16.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • tăcere — TĂCÉRE, tăceri, s.f. Faptul de a tăcea; p. ext. linişte, calm, acalmie. ♢ loc. adv. În (sau înv. întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui. ♢ expr. A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod… …   Dicționar Român

  • amortize — [am′ər tīz΄, ə môr′tīz] vt. amortized, amortizing [ME amortisen < extended stem of OFr amortir, to extinguish, sell in mortmain (< ML amortire); or < ML amortizare; both ML forms < L ad, to + mors, death: see MORTAL] 1. to put money… …   English World dictionary