faur

FÁUR¹ s.m. (pop.) Februarie. – Din făurar¹ (derivat regresiv).

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



FÁUR², fauri, s.m. 1. (înv.) Fierar. 2. Gândăcel lunguieţ şi subţire, păros, de culoare castanie (Elater segetum). – lat. faber, -bri.

Trimis de LauraGellner, 06.05.2004. Sursa: DEX '98



FÁUR s. v. (entom.) elaterid.

Trimis de siveco, 08.12.2007. Sursa: Sinonime



FÁUR s. v. februarie, fierar.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



fáur (februarie) s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



fáur (fierar) s. m., pl. fáuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FÁUR¹ m. pop. A doua lună a anului; februarie. [Sil. fa-ur] /Din făurar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FÁUR² fauri m. înv. v. FĂURAR². /<lat. faber, faurbri

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



fáur (fáuri), s.m. – 1. Fierar. – 2. Varietate de gîndac (Elater segetum). – Mr. favru, favur, istr. fǫwru. lat. fāber (Puşcariu 590; Candrea-Dens., 569; REW 3231; DAR); cf. it. fabbro, prov. faure, fr. fèvre, v. sp. fabro. – Der. făurar, s.m. (fierar); făurăreasă, s.f. (nevastă de fierar); făurărie, s.f. (fierărie); făurărit, s.n. (fierărie, meseria de fierar); făuri, vb. (a forja; a făuri, a crea, a inventa), care, după Puşcariu 592 şi Candrea-Dens., 570, reprezintă lat. făbrῑre; făurie, s.f. (forjă); făurişte, s.f. (forjă); făuriţă, s.f. (nevastă de fierar).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER