- ferice
- FERÍCE adj. invar., s.f. 1. adj. invar. (Poetic) Fericit. ♢ expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau eşti etc.)! 2. s.f. (înv.) Fericire. ♢ expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – lat. felix, -icis.Trimis de LauraGellner, 06.03.2009. Sursa: DEX '98Ferice ≠ nefericeTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeFERÍCE adj. invar. v. fericit.Trimis de siveco, 03.05.2008. Sursa: SinonimeFERÍCE interj. v. noroc!Trimis de siveco, 17.09.2008. Sursa: SinonimeFERÍCE s. v. aglică, fericire.Trimis de siveco, 03.05.2008. Sursa: Sinonimeferíce adj. invar.Trimis de siveco, 03.05.2008. Sursa: Dicţionar ortograficferíce s. f., art. feríceaTrimis de siveco, 03.05.2008. Sursa: Dicţionar ortograficFERÍCE adj. invar. poet. v. FERICIT. ♢ ferice de mine! Ce fericit sunt! /<lat. felix, fericecisTrimis de siveco, 03.05.2008. Sursa: NODEXferíce adj. – 1. Mulţumit sufleteşte, plin de bucurie. – 2. (s.f.) Fericire, mulţumire sufletească. lat. Fēlῑcem (Puşcariu 599; Candrea-Dens., 579; REW 3236; DAR). Formele it. felice, sp. feliz sînt neol. Este cuvînt uşor înv., care înlocuieşte încetul cu încetul der. fericit. – Der. ferica, vb. (a face fericit), pe care Candrea-Dens., 580 îl derivă de la un lat. *fēlῑcāre; fericăciune, s.f. (înv., fericire); fericat, adj. (înv., fericit); ferici, vb. (a face fericit; înv., a felicita); fericie, s.f. (înv., fericire); fericire, s.f. (mulţumire sufletească, intensă şi deplină); fericit, adj. (care se află într-o stare de mulţumire sulfetească intensă şi deplină; primul grad de sfinţenie acordat cuiva); fericitor, adj. (care umple de fericire); nefericit, adj. (care nu este fericit); nefericire, s.f. (nenorocire, nemulţumire). Der. lui a ferici plecîndu-se de la ferice pare normală; astfel încît nu se înţelege încercarea lui Puşcariu, Dacor., III, 679, de a pleca de la un lat. *fēlῑcĭcāre puţin probabil, cf. REW 3234b.Trimis de blaurb, 09.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
