amprentă


amprentă
AMPRÉNTĂ, amprente, s.f. Imagine a unui obiect întipărită prin presare pe o suprafaţă (plastică). ♢ Amprente digitale = urme lăsate de degete pe o suprafaţă şi care servesc la identificarea autorului unei infracţiuni. Amprentă vocală = ansamblu al particularităţilor vocale specifice unui individ. ♦ fig. Urmă lasată de o idee, de o stare psihică etc. – Din fr. empreinte.
Trimis de ana_zecheru, 29.01.2004. Sursa: DEX '98

AMPRÉNTĂ s. v. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, tipar, trăsătură, urmă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ampréntă s. f., g.-d. art. ampréntei; pl. amprénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AMPRÉNT//Ă amprentăe f. 1) Urmă lăsată de un obiect pe o suprafaţă plastică. ♢ amprentăe digitale urme lăsate de neregularităţile pielii de pe buricele degetelor. 2) fig. Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o boală. amprentăa timpului. [G.-D. amprentei; Sil. am-pren-] /<fr. empreinte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AMPRÉNTĂ s.f. Urmă lăsată de un obiect (prin apăsare pe o suprafaţă plastică). ♢ (La pl.) Amprente digitale = semne care reproduc neregularităţile pielii de pe buricele degetelor mâinii. ♦ (fig.) Urmă lăsată de o idee, de o stare psihică, de o boală etc. [< fr. empreinte].
Trimis de LauraGellner, 28.02.2006. Sursa: DN

AMPRÉNTĂ s. f. 1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare. o (pl.) ĕ digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva. 2. mulaj al maxilarului sau al unei părţi din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare. 3. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc. (< fr. empreinte)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • amprenta — amprentá vb., ind. prez. 1 sg. amprentéz, 3 sg. şi pl. amprenteáză Trimis de siveco, 11.05.2008. Sursa: Dicţionar ortografic  AMPRENTÁ vb. I tr. A lua amprentele cuiva. ♦ intr. A lăsa o marcă; a marca profund. [< fr …   Dicționar Român

  • ampréntã — s. f., g. d. art. ampréntei; pl. amprénte …   Romanian orthography

  • digital — DIGITÁL, Ă, digitali, e, adj., s.f. 1. adj. Care aparţine degetelor, care se referă la degete. Amprentă digitală = urmă lăsată pe un obiect de liniile de pe suprafaţa interioară a vârfului degetelor de la mână. 2. adj. (Cib (cibernetic).) Care… …   Dicționar Român

  • plantogramă — PLANTOGRÁMĂ, plantograme, s.f. (med.) Amprentă a tălpii piciorului în poziţie ortostatică. – Din fr. plantogramme. Trimis de cata, 04.04.2004. Sursa: DEX 98  plantográmă s. f., pl. plantográme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • amprentare — amprentáre s. f., g. d. art. amprentării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  AMPRENTÁRE s.f. Acţiunea de a amprenta; luare a amprentelor cuiva. [< amprenta]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • bobscat — BOB SCAT s.n. (Jaz) Scat rafinat, stilizat, purtând amprenta evoluţiei improvizaţiilor instrumentale; mod de interpretare în care vocea concurează instrumentele, având o gamă întinsă. [< americ. bob skate]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • contraamprentă — CONTRAAMPRÉNTĂ s.f. Amprentă luată după o primă amprentă. [pron. tra am . / cf. fr. contre empreinte]. Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • deget — DEGET, degete, s.n. 1. Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se sfârşeşte mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale. Îi dai un deget şi ţi ia mâna toată. Sunt cinci degete la o mână şi nu seamănă unul… …   Dicționar Român

  • pecete — PECÉTE, peceţi, s.f. 1. Placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafaţă este gravată o monogramă, o emblemă etc. şi care, aplicată pe ceară roşie sau cu tuş pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de …   Dicționar Român

  • urmă — ÚRMĂ, urme, s.f. 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. ♢ loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare …   Dicționar Român