fideiusiune

FIDEIUSIÚNE s.f. Contract prin care o persoană se angajează în faţa creditorului să execute obligaţia debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuşi în termen. [pr.: -iu-si-u-] – Din fr. fidéjussion, lat. fidejussio, -onis.

Trimis de LauraGellner, 09.04.2006. Sursa: DEX '98



fideiusiúne s. f. (sil. -iu-si-u-), g.-d. art. fideiusiúnii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FIDEIUSIÚNE s.f. (jur.) Garanţie depusă de cineva pentru datoria altuia. [pron. -de-iu-. / cf. lat. fideiussio, fr. fidéjussion].

Trimis de LauraGellner, 25.03.2005. Sursa: DN



FIDEIUSIÚNE s. f. (jur.) garanţie depusă de cineva pentru datoria altcuiva. (< fr. fidéjussion, lat. fideiussio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN