amuzament


amuzament
AMUZAMÉNT, amuzamente, s.n. Distracţie, divertisment; înveselire, recreare. – Din fr. amusement.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AMUZAMÉNT s. 1. v. distracţie. 2. distracţie, joacă, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu este un amuzament.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

amuzamént s. n., pl. amuzaménte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AMUZAMÉNT amuzamente n. Petrecere plăcută a timpului; distracţie; divertisment; agrement. /<fr. amusement
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AMUZAMÉNT s.n. Distracţie, divertisment; destindere, înveselire. [< fr. amusement].
Trimis de LauraGellner, 27.10.2004. Sursa: DN

AMUZAMÉNT s. n. distracţie, divertisment, destindere. (< fr. amusement)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • amuzamént — s. n., pl. amuzaménte …   Romanian orthography

  • distracţie — DISTRÁCŢIE, distracţii, s.f. 1. Ceea ce distrează, ceea ce produce destindere sufletească; amuzament, petrecere; agrement. 2. Lipsă de atenţie, de concentrare. – Din fr. distraction, lat. distractio. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • amuza — AMUZÁ, amúz, vb. I. tranz. şi refl. A (se) distra, a (se) înveseli. – Din fr. amuser. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  A se amuza ≠ a (se) întrista, a (se) indispune, a (se) cătrăni, a (se) plictisi, a (se) mâhni, a (se) mohorî, a… …   Dicționar Român

  • atracţie — ATRÁCŢIE, atracţii, s.f. 1. Forţă (gravitaţională, electrică, magnetică etc.) care tinde să apropie corpurile între care se exercită. 2. Înclinare puternică pe care o fiinţă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva… …   Dicționar Român

  • atrapă — atrápă s. f., pl. atrápe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ATRÁPĂ s.f. (Franţuzism] Farsă, cursă, păcăleală. ♦ Obiect destinat a înşela prin amuzament; (p. ext.) mulaj. [< fr. attrape]. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • divertisment — DIVERTISMÉNT, divertismente, s.n. 1. Petrecere uşoară, agreabilă şi de scurtă durată; distracţie, amuzament. 2. Compoziţie muzicală instrumentală cu caracter distractiv. ♦ Suită pentru un instrument sau pentru orchestră, alcătuită dintr o serie… …   Dicționar Român

  • serpentină — SERPENTÍNĂ1, serpentine, s.f. 1. Traseu şerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, şerpuit. 2. Fâşie lungă şi îngustă de hârtie colorată, înfăşurată strâns, care,… …   Dicționar Român

  • tobogan — TOBOGÁN, tobogane, s.n. 1. Construcţie în formă de plan înclinat, cu marginile ridicate, pe care se poate aluneca uşor şi care serveşte ca mijloc de distracţie (sportivă). 2. Jgheab înclinat folosit drept mijloc de transport prin alunecare al… …   Dicționar Român

  • zefchiu — ZÉFCHIU, zéfchiuri, s.n. Distracţie, amuzament. (din tc. (arab) zevk = gust; cf. ngr. zéfki, sb. zevak = confort) Trimis de tavi, 24.05.2004. Sursa: DER  ZÉFCHIU s. v. agrement, amuzament, dis tracţie, divertisment, plăcere. Trimis de siveco, 13 …   Dicționar Român

  • zăbavă — ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s.f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ♢ expr. (fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A şi face zăbavă = a şi pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără… …   Dicționar Român