figură


figură
FIGÚRĂ, figuri, s.f. 1. Înfăţişare a feţei, a obrazului cuiva; chip, faţă, obraz. ♢ expr. A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur. (fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză neplăcută. A face figură de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a ţine să fie considerat) drept... 2. Imagine plastică a unei fiinţe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc. ♢ Figură geometrică = ansamblu format din puncte, linii şi suprafeţe. ♦ (La jocul de cărţi) Carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.). ♦ (La şah) Fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice. ♦ Grămadă de nisip, de pietriş etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai uşor volumul. 3. Persoană; (în special) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate. 4. (În sintagmele) Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se modifică înţelesul propriu al unui cuvânt sau se asociază cuvintele în aşa fel ca sensurile vechi să se îmbogăţească, pentru a da mai multă forţă imaginii sau expunerii prezentate. Figură etimologică = construcţie sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic (de obicei un verb şi un substantiv) sau apropiate din punct de vedere semantic. "Şi-a trăit traiul" reprezintă o figură etimologică. (log.) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc între ele după locul ocupat de termenul mediu în premise. 5. Poziţie sau ansamblu de poziţii şi de mişcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc. – Din fr. figure, lat. figura.
Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX '98

FIGÚRĂ s. 1. v. faţă. 2. v. fizionomie. 3. v. persoană. 4. imagine, simbol. (O figură reprezentând...) 5. v. piesă. 6. poziţie. (Cadrilul are numeroase figură.) 7. (lit.) figură de stil = trop, (înv.) shimă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

figúră s. f., g.-d. art. figúrii; pl. figúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FIGÚR//Ă figurăi f. 1) Ansamblu de trăsături specifice ale feţei; chip; fizionomie. 2) Imagine a unui obiect sau a unei fiinţe, reprezentată printr-un desen, pictură sau sculptură. 3) fam. Om cu merite în viaţa publică. 4) Carte de joc care reprezintă persoane (valet, damă etc.). 5) Piesă cu semnificaţie deosebită în şah (rege, nebun, cal etc.). 6) Poziţie (sau ansamblu de poziţii) pe care o ia cineva în timpul unor mişcări special orientate (la dans, în sport, în pilotaj etc.). ♢ figură de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvântului se modifică pentru a reda plastic conţinutul de idei; trop. [G.-D. figurii] /<fr. figure, lat. figura
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FIGÚRĂ s.f. 1. Chip, faţă, obraz. 2. Formă exterioară a unui corp, a unei fiinţe; imaginea plastică (desenată, pictată, sculptată) a unui corp. ♢ Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii şi suprafeţe. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne şi personaje (valet, damă etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de şah (cu o formă caracteristică). 3. Persoană; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolică sau alegorică. ♢ Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în vers sau în proză. v. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de poziţia termenului mediu în premise. 6. Poziţie, mişcare (la dans, la scrimă etc.). [< it., lat. figura].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

figúră (figúri), s.f.1. Chip, faţă, obraz. – 2. Imagine plastică. – 3. Persoană, tip. – Mr. figură. fr. figure, în mr. din it. figura, cf. ngr. φιγούρα, alb. figurë. – Der. figura, vb. (a fi prezent, a lua parte); figurant, s.m. (persoană care participă la o piesă de teatru fără a rosti replici); figurat, adj. (metaforic); figurină, s.f. (statuetă); configura, vb. (a lua o anumită formă); configuraţie, s.f. (înfăţişare); desfigura, vb. (a strica forma); prefigura, vb. (a reprezenta dinainte); prefiguraţie, s.f. (acţiunea de a prefigura).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

FIGÚRĂ s. f. 1. chip, faţă, obraz. o (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă. 2. formă exterioară a unui corp, a unei fiinţe; imagine plastică a unui corp. o (mat.) figură geometrică = ansamblu de puncte, linii şi suprafeţe. ♢ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne şi personaje. ♢ (şah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoană; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect. o figură de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogăţindu-i-se semnificaţia. o ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcţie de poziţia termenilor în premise. 6. poziţie, mişcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • figura — (Del lat. figūra). 1. f. Forma exterior de un cuerpo por la cual se diferencia de otro. 2. cara (ǁ parte anterior de la cabeza). 3. Estatua o pintura que representa el cuerpo de un hombre o animal. 4. En el dibujo, figura que representa el cuerpo …   Diccionario de la lengua española

  • figura — sustantivo femenino 1. Forma exterior o aspecto de un cuerpo: figura esbelta, buena figura. Sonia hace gimnasia todos los días para tener una figura estilizada. 2. Área: geometría Espacio limitado por líneas, o por superficies o caras: figuras… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • figura — s.f. [dal lat. figura, dal tema di fingĕre plasmare, modellare ]. 1. [aspetto del corpo umano nelle sue linee essenziali: una f. snella, tozza ] ▶◀ corporatura, fattezze, fisico, linea, personale, sembianze. 2. (estens.) a. [immagine che… …   Enciclopedia Italiana

  • Figura — Saltar a navegación, búsqueda La palabra figura puede referirse a: Figura geométrica Figura literaria Figura musical Figura (baile) Obtenido de Figura Categoría: Wikipedia:Desambiguación …   Wikipedia Español

  • figura — FIGURÁ, figurez, vb. I. 1. intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla înregistrat, înscris undeva. 2. tranz. (Rar) A înfăţişa ceva (în artele plastice). 3. tranz. (Franţuzism înv.; construit cu dativul) A şi închipui, a şi… …   Dicționar Român

  • figura — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. figuraurze {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} kształt postaci ludzkiej; sylwetka, postawa : {{/stl 7}}{{stl 10}}Mieć dobrą figurę. Chłopięca figura. {{/stl 10}}{{stl 20}} {{/stl… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • Figura — ist der Name von Katarzyna Figura (* 1962), polnische Schauspielerin Kurt von Figura (* 1944), Professor für Biochemie am Göttinger Zentrum Biochemie und Molekulare Zellbiologie, von 2005 bis 2011 Präsident der Universität Göttingen Lars Figura… …   Deutsch Wikipedia

  • figūra — figūrà sf. (2) TrpŽ 1. išorinė daikto apybraiža, išvaizda. 2. žmogaus ar gyvūno atvaizdas tapyboje, skulptūroje. 3. žmogaus kūno sudėjimas, apybraižos: Graži to žmogaus figūrà DŽ. 4. geom. plokštumos dalis, apribota uždaros linijos: Geometrinė… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • figura — figúra ž DEFINICIJA 1. a. prikaz čovjeka, životinje itd. na slici ili izveden u skulpturi b. pisani ili tiskani simbol koji predstavlja sve osim slova, posebno brojka 2. stas, oblik tijela [ima lijepu figuru] 3. zadana kretnja u plesu,… …   Hrvatski jezični portal

  • figura — de delito figura penal …   Diccionario de Economía Alkona


We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.