fiinţa — FIINŢÁ, fiinţez, vb. I. intranz. A exista, a fi în fiinţă; a şi desfăşura activitatea. [pr.: fi in ] – Din fiinţă. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FIINŢÁ vb. v. exista, fi, funcţiona, trăi, vieţui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
fiínţã — s. f. (sil. fi in ), g. d. art. fiínţei; pl. fiínţe … Romanian orthography
monstru — MÓNSTRU, monştri, s.m. 1. Fiinţă mitologică cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2. Fiinţă care se naşte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic … Dicționar Român
fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… … Dicționar Român
animal — ANIMÁL, Ă, animali, e, s.n., adj. 1. s.n. Fiinţă organizată, uni sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simţi şi de a se mişca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. s.n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3 … Dicționar Român
demon — DÉMON, demoni, s.m. 1. Diavol, drac. ♦ fig. Om rău. ♦ Fiinţă imaginară considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii şi uneori a frumuseţii fizice. ♦ (În gândirea mitică şi… … Dicționar Român
dihanie — DIHÁNIE, dihănii, s.f. 1. Animal sălbatic; fiară, jivină. 2. Fiinţă ciudată, monstruoasă; namilă, monstru. 3. Fiinţă, vietate. [pl. şi: dihanii] – Din sl. dyhanije răsuflare . Trimis de cata, 20.11.2008. Sursa: DEX 98 DIHÁNIE s. v. fiară.… … Dicționar Român
biogeneză — BIOGENÉZĂ s.f.Teorie care susţine că orice fiinţă provine numai din altă fiinţă (care i a dat naştere). [pr.: bi o ] – Din fr. biogenèse. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 biogenéză s. f. (sil. bi o ), g. d. art. biogenézei Trimis de… … Dicționar Român
forma — FORMÁ, formez, vb. I. tranz. 1. A da fiinţă şi formă unui lucru; a face. ♦ refl. A lua fiinţă, a lua naştere. 2. A educa, a creşte. 3. (Despre mai multe elemente) A alcătui, a compune. ♦ A constitui, a reprezenta. 4. A confecţiona forme de… … Dicționar Român
persoană — PERSOÁNĂ, persoane, s.f. 1. Individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice; fiinţă omenească, ins. ♢ În persoană = a) loc. adj. şi adv. însuşi, personal, singur (fără intermediul cuiva); b) loc. adj.… … Dicționar Român
