- amuţire
- AMUŢÍRE, amuţiri, s.f. 1. Faptul de a amuţi; pierderea facultăţii de a vorbi. ♦ fig. Încetarea oricărui zgomot. 2. Fenomen fonetic care constă în pronunţarea din ce în ce mai puţin perceptibilă, până la dispariţia totală, a unui sunet. – v. amuţi.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98amuţíre s. f., g.-d. art. amuţírii; pl. amuţíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAMUŢÍR//E amuţirei f. 1) v. A AMUŢI. 2) lingv. Fenomen fonetic constând în pronunţarea din ce în ce mai slabă a unui sunet, până la dispariţia lui totală. /v. a amuţiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.