amuţire


amuţire
AMUŢÍRE, amuţiri, s.f. 1. Faptul de a amuţi; pierderea facultăţii de a vorbi. ♦ fig. Încetarea oricărui zgomot. 2. Fenomen fonetic care constă în pronunţarea din ce în ce mai puţin perceptibilă, până la dispariţia totală, a unui sunet. – v. amuţi.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

amuţíre s. f., g.-d. art. amuţírii; pl. amuţíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AMUŢÍR//E amuţirei f. 1) v. A AMUŢI. 2) lingv. Fenomen fonetic constând în pronunţarea din ce în ce mai slabă a unui sunet, până la dispariţia lui totală. /v. a amuţi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • hipofonie — HIPOFONÍE, hipofonii, s.f. (fon.) Amuţire a unui sunet. – Din fr. hypophonie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hipofoníe s. f., art. hipofonía, g. d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art …   Dicționar Român

  • stupoare — STUPOÁRE s.f. 1. (livr.), Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoţie puternică; uimire, stupefacţie. 2. (med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuţire, imobilitate şi insensibilitate completă. – Din fr …   Dicționar Român

  • amuţi — AMUŢÍ, amuţesc, vb. IV. intranz. A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. ♦ fig. A înceta de a vorbi; a tăcea; a se potoli, a se linişti, a înceta. – lat. *ammutire (< mutus mut ). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A… …   Dicționar Român

  • insonorizare — INSONORIZÁRE, insonorizări, s.f. Totalitatea operaţiilor şi măsurilor luate pentru a reduce intensitatea zgomotelor dintr o clădire, dintr o încăpere etc. – După fr. insonorisation. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INSONORIZÁRE s.… …   Dicționar Român