amăgire


amăgire
AMĂGÍRE, amăgiri, s.f. Faptul de a (se) amăgi; amăgeală; ceea ce amăgeşte. – v. amăgi.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Amăgire ≠ dezamăgire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

AMĂGÍRE s. 1. v. înşelare. 2. v. seducere. 3. iluzie, (livr.) himeră, (fig.) minciună. (N-a fost decât o amăgire.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

amăgíre s. f., g.-d. art. amăgírii; pl. amăgíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AMĂGÍR//E amăgirei f. 1) v. A AMĂGI şi A SE AMĂGI. 2) Vorbă sau faptă înşelătoare; iluzie. /v. a amăgi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • iluzie — ≠ decepţie, deziluzie, realitate Trimis de siveco, 12.10.2006. Sursa: Antonime  ilúzie s. f. (sil. zi e), art. ilúzia (sil. zi a), g. d. art. ilúziei; pl. ilúzii, art. ilúziile (sil. zi i ) Trimis de siveco, 27.07.2006. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • şa — ŞA, şei, s.f. 1. Piesă de harnaşament confecţionată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului şi pe care şade călăreţul. ♢ expr. A pune şaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă… …   Dicționar Român

  • autoamăgire — AUTOAMĂGÍRE, autoamăgiri, s.f. Amăgire (intenţionată) a propriei persoane. [pr.: a u to a ] Auto1 + amăgire. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autoamăgíre s. f. (sil. a u ) → amăgire Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar …   Dicționar Român

  • celuială — CELUIÁLĂ, celuieli, s.f. (reg.) Înşelare, amăgire. ♦ Ademenire. [pr.: lu ia ] Celui + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CELUIÁLĂ s. v. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire,… …   Dicționar Român

  • iluziune — ILUZIÚNE s.f. v. iluzie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ILÚZIE s. 1. (med.) iluzie optică = pseudoblepsie. 2. v. utopie. 3. închipuire, nălucă, nălucire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N a fost decât o iluziune.) 4. v.… …   Dicționar Român

  • amăgeală — AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s.f. Amăgire. [pl. şi: (reg.) amăgele] – Amăgi + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s.f. Mijloc folosit pentru a înşela buna credinţă a cuiva; escrocherie. ♢ A umbla cu amăgeli = a… …   Dicționar Român

  • amăgi — AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) înşela. ♦ tranz. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). – lat. *ammagire. Trimis de ana zecheru, 26.03.2003. Sursa: DEX 98  A amăgi ≠ a dezamăgi Trimis de siveco, 28.10.2007.… …   Dicționar Român

  • celuire — CELUÍRE s. v. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcă leală, păcălire, păcălit, prostire, pros tit, trişare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • celşag — CELŞÁG s. v. ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • decepţie — DECÉPŢIE, decepţii, s.f. Înşelare a speranţelor cuiva, dezamăgire, deziluzie; amărăciune. [var.: (înv.) decepţiúne s.f.] – Din fr. déception, lat. deceptio, onis. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Decepţie ≠ iluzie, speranţă Trimis de… …   Dicționar Român