amăgitor


amăgitor
AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgeşte; înşelător. – Amăgi + suf. -itor.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AMĂGITÓR adj., s. 1. v. înşelător. 2. s., adj. v. seducător.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

amăgitór adj. m., pl. amăgitóri; f. sg. şi pl. amăgitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • iluzoriu — ILUZÓRIU, IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgeşte, înşelător, amăgitor, himeric; (rar) iluzoric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ILUZÓRIU adj. 1.… …   Dicționar Român

  • mincinos — MINCINÓS, OÁSĂ, mincinoşi, oase, adj. 1. (Adesea substantivat), Care este înclinat să spună minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ţine de cuvânt. 2. Fals, neadevărat, neîntemeiat. ♦ (fig.) Amăgitor, înşelător; himeric. – Minciună… …   Dicționar Român

  • cealău — adj. v. amăgitor, înşelător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cealău1, cealăi, s.m. şi adj. m. (reg.) 1. (s..m.) nadă (pentru peşte) 2. (adj …   Dicționar Român

  • deşert — DEŞÉRT, ÁRTĂ, (1) deşerţi, arte, adj., (II) deşerturi, s.n. I. adj. 1. Care nu conţine nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, ţări, regiuni) Lipsit de vietăţi şi de vegetaţie; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. fig. Lipsit de temei; amăgitor …   Dicționar Român

  • falacios — FALACIÓS, OÁSĂ adj. (Rar) Înşelător, amăgitor. [pron. ci os. / < lat. fallaciosus, cf. fr. fallacieux]. Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN  FALACIÓS, OÁSĂ adj. înşelător, amăgitor. (< fr. fallacieux …   Dicționar Român

  • mâglisitor — MÂGLISITÓR, OÁRE, mâglisitori, oare, adj. (reg.) Înşelător, amăgitor; linguşitor. – Mâglisi + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÂGLISITÓR adj. v. amăgitor, înşelător, linguşitor, măgulitor. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • părut — PĂRÚT, Ă, păruţi, te, adj. (înv. şi reg.) Aparent, închipuit; înşelător, amăgitor. – v. părea. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PĂRÚT adj. v. amăgitor, aparent, înşelător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • specios — SPECIÓS, OÁSĂ, specioşi, oase, adj. (livr.) Care are doar aparenţe favorabile, plăcute; amăgitor, înşelător. [pr.: ci os] – Din fr. spécieux, lat. speciosus. Trimis de Iris, 10.05.2004. Sursa: DEX 98  speciós adj. m. (sil. ci os) …   Dicționar Român

  • înşelător — ÎNŞELĂTÓR, OÁRE, înşelători, oare, adj. (Adesea substantivat) Care induce în eroare, care amăgeşte, iluzoriu, deluzoriu; care abuzează de buna credinţă a cuiva; amăgitor. – Înşela + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • şugubăţ — ŞUGUBẮŢ, EÁŢĂ, şugubeţi, e, adj. 1. Glumeţ, hazliu; poznaş. 2. (înv.) Primejdios; înşelător, amăgitor. [var.: şugubéţ, eáţă adj.] – Din sl. dušegubĩcĩ. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  ŞUGUBĂŢ adj. v. glumeţ, hazliu, po …   Dicționar Român