amănunţit — AMĂNUNŢÍT1 s.n. Faptul de a amănunţi. – v. amănunţi. Trimis de ana zecheru, 28.10.2008. Sursa: DEX 98 AMĂNUNŢÍT2, Ă, amărunţiţi, te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – v. amănunţi. Trimis de … Dicționar Român
amănunt — AMĂNÚNT, Ă, amănunţi, te, s.n., adj. 1. s.n. Element secundar, neesenţial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunţime. ♢ loc. adj. şi adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în mici cantităţi. Comerţ cu… … Dicționar Român
amănunţire — AMĂNUNŢÍRE, amănunţiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a amănunţi. – v. amănunţi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 amănunţíre s. f., g. d. art. amănunţírii; pl. amănunţíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
mărunţi — MĂRUNŢÍ, mărunţesc, vb. IV. tranz. A tăia, a fărâmiţa, a rupe, a împărţi, a sfărâma în bucăţi mici; a pisa. ♢ loc. adv. Pe mărunţite = cu mişcări scurte şi repezi. – Din mărunt. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂRUNŢÍ vb. 1. a… … Dicționar Român
sfărâma — SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăţi mici; a (se) fărâmiţa, a (se) zdrobi. ♢ expr. (tranz.) A sfărâma lanţurile (robiei) = a cuceri libertatea. A şi sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi… … Dicționar Român
