- flexibil
- FLEXÍBIL, -Ă, flexibili, -e, adj., s.n. 1. adj. Care are proprietatea de a se îndoi, de a se încovoia uşor (şi de a-şi reveni la forma iniţială); elastic, mlădios. 2. adj. (gram.) Care are flexiune (2); flexionar. 3. s.n. Grup de lamele flexibile (1) din cupru, folosit în legăturile electrice. – Din fr. flexible, lat. flexibilis.Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX '98Flexibil ≠ inflexibil, neelastic, rigid, ţeapăn, neflexibilTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeFLEXÍBIL adj. 1. elastic, mlădios, suplu, (înv.) încovoios. (O nuia flexibil.) 2. (gram.) flexionar, (înv.) plecat, plecător. (Formă flexibil.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeFLEXÍBIL adj. v. adaptabil.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeflexíbil adj. m., pl. flexíbili; f. sg. flexíbilă, pl. flexíbileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficflexíbil s. n., pl. flexíbileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFLEXÍBIL1 flexibilă (flexibili, flexibile) 1) Care poate fi uşor deformat sub actiunea unei forţe exterioare; cu proprietatea de a se curba uşor; mlădios; elastic; suplu. 2) fig. (despre persoane) Care cedează uşor; adaptabil la circumstanţe; maleabil; elastic. 3) (despre cuvinte sau părţi de vorbire) Care dispune de forme speciale pentru exprimarea funcţiilor gramaticale; dotat cu flexiune. /<fr. flexible, lat. flexibilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFLEXÍBIL2 flexibile n. tehn. Dispozitiv constând dintr-un grup de lamele subţiri de cupru, utilizat drept element de legătură electrică dintre două piese capabile a se deplasa una faţă de alta. /<fr. flexible, lat. flexibilisTrimis de siveco, 01.01.2007. Sursa: NODEXFLEXÍBIL, -Ă adj. 1. Mlădios, elastic, suplu. 2. (Despre cuvinte) Care îşi schimbă forma pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [cf. fr. flexible, lat. flexibilis].Trimis de LauraGellner, 06.04.2005. Sursa: DNFLEXÍBIL, -Ă I. adj. 1. care se poate îndoi uşor; mlădios, elastic, suplu. ♢ (fig.) care cedează uşor; maleabil, docil. 2. (despre părţi de vorbire) care are flexiune (2); flexionar. 3. (despre un apartament) cu structură variabilă. II. s. n. grup de lamele flexibile (I, 1) de cupru, în legăturile electrice. (< fr. flexible, lat. flexibilis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.