floare

FLOÁRE, flori, s.f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată. ♢ (La sg. cu înţeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ♢ loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ♢ expr. Floare la ureche = lucru de puţină importanţă sau gravitate, foarte uşor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru seminţele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brânduşă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiţă-de-munte; floare-de-colţ sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase şi ascuţite, dispuse în jurul inflorescenţei, care creşte pe crestele stâncoase ale munţilor; albumeală, albumiţă, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paştelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemona nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. p. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafaţa vinului, a laptelui acru etc. 3. (chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lăţită a cuiului (care se loveşte cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ♢ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (înv.) Culoare. – lat. flos, -ris.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



FLOÁRE s. 1. (bot.) (Transilv., Ban. şi prin Mold.) pană. (Poartă o floare la pălărie.) 2. (bot.) floarea-călugărului (Saponaria vaccaria) = (reg.) văcărică, văcariţă; floarea-cucului (Lychnis flos cuculi) = (reg.) cuculeasă; floarea-miresei (Spirarea vanhouttei) = (rar) spirea; floarea-paştelui (Anemone nemorosa) = (reg.) găinuşe (pl.), oiţă, păscuţă, păştiţă, turculeţ, floarea-oştilor, floarea-păsărilor, floarea-vântului, pâinea-paştelui; floarea-paştilor v. păştiţă; floarea-păsărilor v. păştiţă; floarea-raiului (Chrysanthemum cinera-riifolium) = (prin Munt.) muşeţel; floarea-reginei (Leontopodium alpinum) = albumeală, albumiţă, floare-de-colţ, (rar) edelvais, (reg.) flocoşele (pl.), steluţă, floarea-doamnei; floarea-soarelui (Helianthus annuus) = (înv. şi pop.) soarea-soarelui, (pop.) sora-soarelui, (reg.) rază, rujoancă, soreancă, răsarea-soarelui, ruja-soarelui, (Mold.) răsărită, sorică; floarea-vântului-galbenă v. păştiţă; floare-de-colţ v. floarea-reginei; floare-de-leac (Ranunculus repens) = (reg.) bujorel, galbenele (pl.), piciorul-cocoşului; floare-de-perină (Anthemis tinctoria) = (reg.) iarbă-de-perină; flori-de-paie (Helichrysum bracteatum) = imortelă, (rar) nemuritoare, (reg.) cununiţă. 3. (pop.) spumă. (floare vinului.) *4. (fig.) caimac, smântână, spumă. (El a cules floare, nouă ne-a lăsat ce-a fost mai prost.)

Trimis de siveco, 13.01.2008. Sursa: Sinonime



FLOÁRE s. v. elită, lamură.

Trimis de siveco, 02.12.2008. Sursa: Sinonime



FLOAREA-BROÁŞTEI s. v. păpădie.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-BRÚMEI s. v. brânduşă.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-CÓDRULUI s. v. beladonă, mătră-gună.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-CRÚCII s. v. pristolnic, teişor.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-CUNÚNII s. v. curcubeu.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-DOÁMNEI s. v. albumeală, albumiţă, floarea-reginei, floare-de-colţ.

Trimis de siveco, 19.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-FLÓRILOR s. v. ghioc.

Trimis de siveco, 03.02.2008. Sursa: Sinonime



FLOAREA-GĂÍNII s. v. păpădie.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-HÓŢULUI s. v. tâlhărea.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-JÉLEI s. v. linariţă.

Trimis de siveco, 27.02.2008. Sursa: Sinonime



FLOAREA-MIRÉSEI s. v. regina-nopţii.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-ÓŞTILOR s. v. floarea-paştelui.

Trimis de siveco, 13.01.2008. Sursa: Sinonime



FLOAREA-PÁŞTELUI s. v. dediţel.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-STUDÉNTULUI s. v. ciuin, odagaci, săpunariţă.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-TÚRCULUI s. v. păpădie.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-VĂDUVELOR s. v. ruin.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOAREA-VIÓRII s. v. priboi.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOARE-BROŞTEÁSCĂ s. v. piciorul-cocoşului.

Trimis de siveco, 13.01.2008. Sursa: Sinonime



FLOARE-DE-CEÁPĂ s. v. narcisă.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOARE-DE-LEÁC s. v. gălbenea, piciorul-cocoşului.

Trimis de siveco, 03.04.2008. Sursa: Sinonime



FLOARE-DE-NĂDÚF s. v. pojarniţă, sunătoare.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOARE-DE-NISÍP s. v. agurijoară, portulacă.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOARE-DE-ÓCHI s. v. silur.

Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Sinonime



FLOARE-DOMNEÁSCĂ s. v. garoafă de munte, garoafă sălbatică, garofiţă, surguci, toporaş, violetă, viorea.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



FLOARE-FRUMOÁSĂ s. v. bănuţ, părăluţă.

Trimis de siveco, 13.01.2008. Sursa: Sinonime



FLORI-DE-IÁRNĂ s. pl. v. crizantemă, dumitriţă, tufănică.

Trimis de siveco, 03.04.2008. Sursa: Sinonime



RUJĂ-FLOARE-MÁRE s. v. salvie-albă.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



ápă de flori s. f. + prep. + s. f. pl.

Trimis de siveco, 03.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



floáre s. f., g.-d. art. flórii; pl. flori

Trimis de siveco, 03.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



floárea-brúmei s. f.

Trimis de siveco, 24.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



FLOÁR//E flori f. 1) Organ de reproducere al plantelor superioare având o corolă frumoasă şi viu colorată. floare de tei. ♢ În floare a) care se află în perioada înfloririi; b) frumos şi puternic. A da în floare a începe să înflorească. În floareea vârstei tânăr. floare la ureche se spune despre un lucru uşor de îndeplinit. De florile mărului (sau de flori de cuc) fără nici un folos; degeaba. 2) Plantă erbacee cu organul reproducerii frumos colorat şi plăcut mirositor. floare de câmp. ♢ Copil din flori copil născut în afara căsătoriei; bastard. floareea-soarelui plantă erbacee agricolă cu flori mari galbene, cultivată pentru seminţele ei, din care se extrage ulei comestibil. floareea brumei brânduşă. floareea-grâului albăstriţă. floare -domnească garofiţă de munte. 3) Orice plantă cultivată în scopuri ornamentale. Flori de cameră. 4) Imagine în forma organului de reproducere al plantelor (desenată, pictată etc.). Rochie cu flori. 5) Strat de mucegai care acoperă unele lichide (vin, moare, dulceaţă etc.). 6) Partea superioară mai lată a unui obiect alungit (cui, caracter tipografic etc.). 7) fig. Partea cea mai de frunte; elită. floareea tineretului. 8) pop. Roşeaţa obrazului. 9) înv. Culoare frumoasă. [G.-D. florii] /<lat. flos, floareoris

Trimis de siveco, 10.11.2007. Sursa: NODEX



floáre (flóri), s.f. – 1. Parte a plantei care are o corolă frumoasă şi variat colorată. – 2. Ornament floral şi, de aici, ornament în general. – 3. Partea cea mai aleasă, frunte, elită, cremă. – 4. Strat de mucegai care se formează la suprafaţa vinului. – 5. Partea exterioară a pielii tăbăcite. – 6. (pl.) Ciclu, soroc, menstruaţie. – 7. Vîrf de burghiu. – 8. Parte a cheii care intră în broască. – 9. Extremitate a caracterelor tipografice. – 10. Parfum, savoare a băuturii. – 11. (înv.) Culoare. – Mr. floare, megl. floari. lat. flōrem (Puşcariu 623; Candrea-Dens., 604; REW 3390; DAR), cf. it. fiore, prov., cat., sp., port. flor, fr. fleur. Sensul 6, rar, este romantic (după Capidan, Dacor., I, 331, din lat. fluores, cf. Spitzer, Archiv., CXXXIX, 89; cf. şi alb. ljulje "floare" şi "menstruaţie"). Sensul 11 este un calc lingvistic, fără circulaţie populară, din sl. cvĕtŭ (DAR). Der. florar, s.n. (vază; luna mai; dreptar pentru linii curbe); florăreasă, s.f. (vînzătoare de flori); florărie, s.f. (magazin de flori); florian (var. florinte, florinţel), s.m. (pasăre, brotăcel, Ligurinos chloris); floricică (var. floricea), s.f. (dim. al lui floare; boabă de porumb prăjită şi crăpată); Florii, s.f. pl. (sărbătoare creştină ce cade în duminica de dinaintea Paştelui, Duminica Floriilor), der. intern (Rosetti, I, 159), care este pus în legătură cu lat. Floralia, prin intermediul unei forme vulg. *florilia (Candrea-Dens., 605; DAR); înflori (var. flori), vb. (a face floare; a se dezvolta, a progresa; a împodobi, a înfrumuseţa; a aranja, a găti; a face floare vinul); înfloritor, adj. (care înfloreşte); înfloritură, s.f. (ornament); înflora, vb. (a împodobi cu flori; Bucov., a pregăti culorile vegetale; a ciopli, a sculpta). cf. flor. Din rom. provine sb. florečika "varietate de guvid".

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER