fluctuaţie

fluctuaţie
FLUCTUÁŢIE, fluctuaţii, s.f. Abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară faţă de o anumită stare; fluctuare. ♦ Schimbare neîntreruptă, oscilaţie, mutare dintr-un loc în altul. [pr.: -tu-a-] – Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio.
Trimis de LauraGellner, 14.05.2004. Sursa: DEX '98

Fluctuaţie ≠ constanţă, stabilitate
Trimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: Antonime

FLUCTUÁŢIE s. 1. oscilare, oscilaţie. (fluctuaţie a tempera-turii.) 2. instabilitate, schimbare, (fig.) oscilaţie. (fluctuaţiela cursul bursei.) 3. codeală, codire, ezitare, îndoială, nehotărâre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) indecizie, (pop.) preget, (fig.) oscilare, oscilaţie. (fluctuaţie lui în comportare nu era justificată.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

fluctuáţie s. f. (sil. -tu-a-ţi-e), art. fluctuáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fluctuáţiei; pl. fluctuáţii, art. fluctuáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FLUCTUÁŢI//E fluctuaţiei f. 1) v. A FLUCTUA. 2) Abatere mică şi temporară în raport cu o constantă. [art. fluctuaţia; G.-D. fluctuaţiei; Sil. -tu-a-ţi-e] /<fr. fluctuation, lat. fluctuatio, fluctuaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FLUCTUÁŢIE s.f. Fluctuare; oscilaţie, schimbare. ♦ Variaţie, variere, nestabilitate. [gen. -iei, var. fluctuaţiune s.f. / cf. fr. fluctuation, lat. fluctuatio < fluctuare – a pluti].
Trimis de LauraGellner, 07.04.2005. Sursa: DN

FLUCTUÁŢIE s. f. abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară, faţă de o anumită stare, de un anumit reper. ♢ fluctuare; oscilaţie, schimbare. (< fr. fluctuation, lat. fluctuatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • fluctuáţie — s. f. (sil. tu a ţi e), art. fluctuáţia (sil. ţi a), g. d. art. fluctuáţiei; pl. fluctuáţii, art. fluctuáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • oscilare — OSCILÁRE, oscilări, s.f. Acţiunea de a oscila şi rezultatul ei; balansare, clătinare, legănare, pendulare. ♦ fig. Şovăială, ezitare; fluctuaţie. – v. oscila. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OSCILÁRE s. 1. v. balansare. 2. v.… …   Dicționar Român

  • oscilaţie — OSCILÁŢIE, oscilaţii, s.f. 1. Mişcare periodică alternativă şi simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziţie a sa; vibraţie, pendulare, oscilare. 2. Variaţie periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic,… …   Dicționar Român

  • fluctuare — FLUCTUÁRE, fluctuări, s.f. Acţiunea de a fluctua şi rezultatul ei; fluctuaţie. [pr.: tu a ] – v. fluctua. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  fluctuáre s. f. (sil. tu a ), g. d. art. fluctuării; pl. fluctuări Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • ПОДВИЖНОСТЬ НАСЕЛЕНИЯ — количество всех видов транспортных и пешеходных передвижений жителей населённого пункта или района за определённый период времени в расчёте на одного человека (Болгарский язык; Български) подвижност на населението (Чешский язык; Čeština) mobilita …   Строительный словарь

  • constanţă — CONSTÁNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi constant; statornicie; perseverenţă. – Din fr. constance, lat. constantia. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  Constanţă ≠ fluctuaţie, variaţie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CONSTÁNŢĂ s …   Dicționar Român

  • ezitare — EZITÁRE, ezitări, s.f. Faptul de a ezita; şovăială, nehotărâre, codeală, codire. – v. ezita. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EZITÁRE s. 1. codeală, codire, fluctuaţie, îndoială, nehotărâre, pregetare, şovăială, şovăire, (livr.) …   Dicționar Român

  • fluctuaţiune — FLUCTUAŢIÚNE s.f. v. fluctuaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • indecizie — INDECÍZIE, indecizii, s.f. Lipsă de decizie; nehotărâre, şovăială. [var.: indeciziúne s.f.] – Din fr. indécision. Trimis de valeriu, 28.07.2006. Sursa: DEX 98  Indecizie ≠ decizie Trimis de siveco, 28.07.2006. Sursa: Antonime  INDECÍZIE s. v.… …   Dicționar Român

  • instabilitate — INSTABILITÁTE, instabilităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este instabil; nestatornicie, nestabilitate, inconsecvenţă, inconstanţă. – Din fr. instabilité, lat. instabilitas, atis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  Instabilitate ≠… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”