flăcău


flăcău
FLĂCẮU, flăcăi, s.m. Tânăr neînsurat; fecior, june. ♢ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinereţe şi nu s-a însurat. – cf. sl. c h l a k ŭ "holtei".
Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX '98

FLĂCĂU s., adj. 1. s. fecior, tânăr, (pop. şi fam.) june, (Olt. şi Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. şi Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un flăcău de horă.) 2. s., adj. v. celibatar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

flăcău s. m., art. flăcăul; pl. flăcăi, art. flăcăii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FLĂCẮ//U flăcăui m. Tânăr neînsurat; fecior; cavaler. flăcău tomnatic (sau stătut) bărbat trecut de prima tinereţe şi neînsurat încă. [Sil. flă-cău] / cf. sl. chlaku
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

flăcắu (flăcắi), s.m. 1. Tânăr, băiat. 2. Bărbat necăsătorit, burlac. – De la făt, cu suf. -lău (ca fătălău de la fată). Rezultatul, *fătlău, a trecut normal la *făclău, cf. cotli > cocli, pantlică > panglică; iar forma *făclău trebuie să fi suferit o metateză, nu numai fiind normală într-un astfel de caz (cf. potlog > plotog, poclon > plocon, picro- > prico-, etc.), ci şi datorită valorii expresive a grupului fl. Celelalte explicaţii nu sunt satisfăcătoare: din sl. chlakŭ "burlac" (Cihac, II, 109; Conev 58; Philippide, Principii, 154), sau de la fleac (Puşcariu, Dacor., II, 600), ipoteză inadmisibilă; astfel încât DAR dă etimonul necunoscut. – Der. flăcăí, vb. (a duce o viaţă de burlac); flăcăiándru, s.m. (flăcău); flăcăíe, s.f. (rar, burlăcie); flăcăíme, s.f. (tinereţe). Din rom. provine ucr. flekaw (Miklosich, Wander., 15). – [3416]
Trimis de claudia, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • flăcăi — FLĂCĂÍ, flăcăiesc, vb. IV. intranz. (reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a şi petrece tinereţea ca flăcău. – Din flăcău. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  flăcăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. f …   Dicționar Român

  • băiat — BĂIÁT, băieţi, s.m. 1. Copil de sex bărbătesc. ♢ (reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieşită nu de mult din vârsta copilăriei; p.ext. adolescent, flăcău. ♢ (Cu nuanţă afectivă, despre bărbaţi mai în vârstă) Bun… …   Dicționar Român

  • fecior — FECIÓR, feciori, s.m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinţii săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boiereşti; valet, camerier, lacheu. ♢ Fecior boieresc = slujbaş pe moşia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf …   Dicționar Român

  • dănac — DĂNÁC s. v. băietan, băieţandru, copilandru, flăcăiandru, fecior, flăcău, tânăr. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  DĂNÁC, dănaci, s.m. (reg.) Băiat măricel; băieţandru, flăcăiaş. – bg. danak. Trimis de tavi, 25.01.2006. Sursa: DLRM… …   Dicționar Român

  • copil — COPÍL1, copii, s.m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieţii (până la adolescenţă). ♢ Copil de şcoală = copil care a depăşit vârsta de 7 (sau 6) ani şi merge la şcoală. Copil mic (sau, pop., de ţâţă) = sugaci. ♢ loc. adv. De (mic) copil = din… …   Dicționar Român

  • cotei — COTÉI, cotei, s.m. Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Din sl. kotelĩ. Trimis de ionel bufu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98  Cotei ≠ dulău Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  cotéi (câine) s. m., pl. cotéi, art. cotéii …   Dicționar Român

  • flăcăime — FLĂCĂÍME s.f. (Rar) Mulţime de flăcăi. – Flăcău + suf. ime. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  flăcăíme s. f., g. d. art. flăcăímii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  FLĂCĂÍME f. rar (colectiv de la… …   Dicționar Român

  • flăcăuan — FLĂCĂUÁN, flăcăuani, s.m. (reg.) Flăcăiandru. [pr.: că uan] – Flăcău + suf. an. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  flăcăuán s. m. (sil. că uan), pl. flăcăuáni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar o …   Dicționar Român

  • becher — BECHÉR, becheri, s.m. (fam.) Burlac, holtei1. – Din tc. bekâr. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  BECHÉR s., adj. v. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  bechér s. m …   Dicționar Român

  • celibatar — CELIBATÁR, Ă, celibatari, e, s.m. şi f. Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din fr. célibataire. Trimis de valeriu, 28.10.2006. Sursa: DEX 98  Celibatar ≠ familist Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  CELIBATÁR s., adj.… …   Dicționar Român